Dacă l-am vedea astăzi pe Adam, probabil am fi profund uimiți. Nu avem nicio idee cum arăta un om desăvârșit, oricât am încerca să ni-l imaginăm. Dumnezeu l-a creat pe Adam puternic din punct de vedere fizic, intelectual, emoțional și spiritual. El și Eva umblau și vorbeau cu Dumnezeu și fuseseră creați pentru a administra împreună întreaga planetă.
Dumnezeu era Creatorul și, desigur, Suveranul. El hotăra cum trebuiau făcute lucrurile și stabilea regulile. În esență, erau doar două: Iubește-L pe Dumnezeu. Iubește-i pe toți ceilalți. Fă lucrul acesta cu întreaga ta ființă. Tot ceea ce făceau — de la îngrijirea grădinii până la celebrarea Sabatului — se întemeia pe această unică și măreață Lege a iubirii.
Îngerii erau mesageri care îi învățau pe noii oameni despre lume și despre lucrarea lor și le povesteau despre cer și despre Creație. Poate că tot ei îi instruiau cum să administreze lumea animalelor și a plantelor.
În ceea ce am putea numi o ierarhie a iubirii, Adam și Eva ocupau locul următor. Nu exista o relație de tip rege-supus sau șef-angajat, așa cum o înțelegem astăzi. Chiar și animalele îi priveau cu încredere pe cei care le îngrijeau. Nu existau vorbire pe la spate, certuri, lene, acuzații sau încercări de a arunca responsabilitatea asupra altuia.
Adam și Eva lucrau împreună în toate, descoperindu-și în fiecare zi talentele și capacitățile personale. Poate că Eva se pricepea mai bine la înmulțirea plantelor, iar Adam la îngrijirea viței-de-vie. Ce putea face cineva într-o grădină fără buruieni, spini sau dăunători? Nici măcar nu știm!
Știm însă un lucru: Adam își privea domeniul cu o iubire care reflecta iubirea cu care Dumnezeu îl privea pe el. O iubea pe Eva, iubea animalele și iubea chiar și plantele. El le dăduse nume. Îi plăcea să descopere de ce avea nevoie fiecare animal și fiecare plantă pentru a se bucura de viață, armonie și sănătate — deși noțiunea de boală sau moarte nici măcar nu-i trecuse prin minte. În fiecare zi și prin tot ceea ce făcea, Adam își dedica viața îngrijirii celor pe care Dumnezeu îi încredințase responsabilității sale.
Creator al relațiilor și Îngrijitor al sufletului meu, mă uimește gândul că, după tot ce s-a întâmplat și după tot ce am făcut, încă îmi încredințezi mica mea parte din lucrarea de îngrijire a lumii Tale! Acum este mult mai greu decât ai intenționat vreodată să fie. Ajută-mă să înțeleg limpede care este responsabilitatea mea astăzi și să o împlinesc cu iubirea Ta, ca un copil care lucrează alături de Tine. Amin.