Biblia nu ne spune prea multe despre inima Leei. Cum s-a simțit atunci când i-a fost dată lui Iacov, după ce el muncise șapte ani lungi pentru sora ei, Rahela? A avut vreun cuvânt de spus sau a trebuit pur și simplu să facă ceea ce tatăl ei a hotărât? Îl iubea pe Iacov? Îl plăcea măcar?
Ne putem imagina ce simte o femeie când știe că este căsătorită cu un bărbat care nu și-a dorit-o. Apoi — deși nouă ne este mai greu să înțelegem, dacă nu trăim într-o cultură în care un bărbat are mai multe soții — a trebuit să-l împartă și cu propria soră. Situația trebuie să fi fost extrem de dureroasă.
Din ceea ce spune Biblia putem înțelege câteva lucruri. Când începe să nască fii — un lucru foarte important în acea cultură —, Lea spune că Dumnezeu i-a văzut suferința. La nașterea fiecărui fiu speră că, de data aceasta, Iacov o va iubi.
Dar în Geneza 29:35 se produce o schimbare importantă. Până atunci, ea le dăduse fiilor nume care exprimau speranțele ei: Ruben — „Iată un fiu”; Simeon — „Dumnezeu a auzit”; Levi — „alipire”, pentru că spera ca, după trei fii, Iacov să se atașeze de ea. Apoi se naște al patrulea copil, iar Biblia consemnează cuvintele ei: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” Și îl numește Iuda, adică „Lăudat fie Domnul”.
Poate că Lea învățase lecția grea pe care fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie s-o deprindă: să-L laude indiferent de împrejurări. Laudă-L în vremuri bune, laudă-L în vremuri grele și laudă-L mai ales în situațiile imposibile — aceasta este singura cale de a le străbate fără să fii zdrobit.
Poate că Lea învățase că cea mai bună modalitate de a face față unei situații dureroase este să I-o încredințezi lui Dumnezeu și să trăiești pur și simplu ca un copil al Său, primind cu răbdare ceea ce vine și așteptând ca El să integreze totul în marele Său plan.
Mă întreb ce ar fi gândit Lea dacă ar fi știut că fiul ei, „Lăudat fie Domnul”, avea să devină, după nenumărate generații, strămoșul lui Mesia.
Cel vrednic, Tu meriți toată lauda noastră! Ajută-mă să învăț să Te laud oricum, să Te laud în orice vreme, să Te laud fie că înțeleg, fie că nu. Amintește-mi că sunt al Tău, copilul pe care nu-l treci cu vederea, chiar și atunci când pare că alții hotărăsc mai mult decât mine încotro se îndreaptă viața mea și ce trebuie să fac. Tu ești măreț, puternic și dincolo de înțelegerea mea. Iar cel mai minunat lucru este că ești Tatăl meu drag, Abba. Amin.