Asupra lui Hristos, ca înlocuitor și garant al nostru, a fost pusă fărădelegea noastră a tuturor.
El a fost socotit călcător de lege, ca să ne răscumpere de sub condamnarea legii.
Vinovăția fiecărui urmaș al lui Adam apăsa asupra inimii Lui.
Mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului, teribila manifestare a neplăcerii Lui din cauza fărădelegii, a umplut sufletul Fiului Său de consternare.
Toată viața Lui, Hristos vestise lumii căzute vestea bună a îndurării și iubirii iertătoare a Tatălui.
Mântuirea pentru cel mai mare păcătos fusese tema Lui.
Dar acum, cu teribila greutate a vinovăției pe care o poartă, El nu poate vedea fața împăcată a Tatălui.
Retragerea prezenței divine de la Mântuitor în acest ceas de agonie supremă I-a străpuns inima cu o durere care nu poate fi niciodată pe deplin înțeleasă de om.
Atât de mare a fost această agonie, încât durerea Lui fizică abia dacă a fost simțită.
Hristos, Lumina Lumii, p. 753