Biblia de Studiu

¹Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hitite, ²care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intrați la ele și nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreșit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon târât de iubire. ³A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de țiitoare, și nevestele i-au abătut inima. ⁴Când a îmbătrânit Solomon, neves­tele i-au plecat inima spre alți dumnezei și inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David. ⁵Solomon s-a dus după Astarteea, zeița sidonienilor, și după Milcom, urâciu­nea amoniților. ⁶Și Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului și n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său, David. ⁷Atunci, Solomon a zidit pe mun­tele din fața Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoș, urâciunea Moabului, pentru Moloh, urâciunea fiilor lui Amon. ⁸Așa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie și jertfe dumnezeilor lor. Notă

⁹Domnul S-a mâniat pe Solomon pentru că își abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori. ¹⁰În privința aceasta îi spusese să nu meargă după alți dumnezei, dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului. ¹¹Și Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut așa și n-ai păzit legământul Meu și legile Mele pe care ți le-am dat, voi rupe împărăția de la tine și o voi da slujitorului tău. ¹²Numai nu voi face lucrul acesta în timpul vieții tale pentru tatăl tău, David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. ¹³Nu voi rupe însă toată împărăția; voi lăsa o seminție fiului tău, din pricina robului Meu David și din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales.” Notă

¹⁴Domnul a ridicat un vrăjmaș lui Solomon: pe Hadad Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului. ¹⁵Pe vremea când a bătut David Edomul, Ioab, căpetenia oștirii, suindu-se să îngroape morții, a ucis toată partea bărbătească din Edom; ¹⁶a rămas acolo șase luni cu tot Israelul până ce a nimicit toată partea băr­bătească. ¹⁷Atunci, Hadad a fugit cu niște edo­miți, slujitori ai tatălui său, și s-a dus în Egipt. Hadad era încă un băiat pe atunci. ¹⁸Plecând din Madian, s-au dus la Paran, au luat cu ei niște oameni din Paran și au ajuns în Egipt la Faraon, îm­păratul Egiptului. Faraon a dat o casă lui Hadad, i-a purtat grijă de mâncare și i-a dat moșii. ¹⁹Hadad a căpătat trecere înaintea lui Faraon până acolo încât Faraon i-a dat de nevastă pe sora nevestei lui, sora împărătesei Tahpenes. ²⁰Sora lui Tahpenes i-a născut pe fiul său Ghenubat. Tahpenes l-a înțărcat în casa lui Faraon; și Ghenubat a fost în casa lui Faraon, în mijlocul copiilor lui Faraon. Notă

²³Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaș lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său, Hadadezer, împăratul din Țoba. ²⁴El strânsese niște oameni la el și se făcuse capul cetei când a măcelărit David oștile stăpânului său. S-au dus la Damasc și s-au așezat acolo și au domnit la Damasc. ²⁵El a fost un vrăjmaș al lui Israel în tot timpul vieții lui Solomon, în același timp când îi făcea rău Hadad și ura pe Israel. El a împărățit peste Siria. Notă

²⁶Și Ieroboam, slujitorul lui Solomon, a ridicat mâna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, efratit din Țereda, și avea ca mamă pe o văduvă numită Țerua. Notă

²⁹În vremea aceea, Ieroboam, ieșind din Ierusalim, a fost întâlnit pe drum de prorocul Ahia din Silo îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amândoi singuri pe câmp. ³⁰Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăți ³¹și a zis lui Ieroboam: „Ia-ți zece bu­căți! Căci așa vorbește Domnul, Dum­nezeul lui Israel: ’Iată, voi rupe împă­răția din mâna lui Solomon și-ți voi da zece seminții. ³²Dar el va avea o seminție din pricina robului Meu David și din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate semințiile lui Israel. ³³Și aceasta, pentru că M-au părăsit și s-au închinat înaintea Astarteei, zeița sidonienilor, înaintea lui Chemoș, dumnezeul Moabului, și înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, și pentru că n-au umblat în căile Mele ca să facă ce este drept înaintea Mea și să păzească legile și poruncile Mele cum a făcut David, tatăl lui Solomon. ³⁴Nu voi lua din mâna lui toată îm­părăția, căci îl voi ține domn în tot timpul vieții lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales și care a păzit poruncile și legile Mele. ³⁵Dar voi lua împărăția din mâna fiului său și-ți voi da zece seminții din ea; ³⁶voi lăsa o seminție fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu. ³⁷Pe tine te voi lua și vei domni peste tot ce-ți va dori sufletul, vei fi împăratul lui Israel. ³⁸Dacă vei asculta de tot ce-ți voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele și dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile și poruncile Mele cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine, îți voi zidi o casă trainică, așa cum am zidit lui David, și-ți voi da ție pe Israel. ³⁹Voi smeri prin aceasta sămânța lui David, dar nu pentru totdeauna.’” Notă

⁴⁰Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Și Ieroboam s-a sculat și a fugit în Egipt, la Șișac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt până la moartea lui Solomon. Notă

⁴¹Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el și înțelepciunea lui nu sunt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon? ⁴²Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul. ⁴³Apoi Solomon a adormit cu pă­rinții lui și a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam. Notă