Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Daniel 12
1În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail,
ocrotitorul copiilor poporului tău;
căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare
cum n-a mai fost de când sunt neamurile
și până la vremea aceasta.
Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit,
și anume oricine va fi găsit scris în carte.
2Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula:
unii pentru viața veșnică
și alții pentru ocară și rușine veșnică.
3Cei înțelepți vor străluci
ca strălucirea cerului
și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire
vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.
4Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci, mulți o vor citi și cunoștința va crește.’
5Și eu, Daniel, m-am uitat și iată că alți doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu și altul dincolo de malul râului. 6Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: ’Cât va mai fi până la sfârșitul acestor minuni?’
7Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că vor mai fi o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme și că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.
8Eu am auzit, dar n-am înțeles și am zis: ’Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?’
9El a răspuns: ’Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului. 10Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege.
11De la vremea când va înceta jertfa necurmată și de când se va așeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!
13Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.’”