Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Deuteronom 1
1Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. 2(De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) 3În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
5Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis: 6„Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb zicând: ’Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta. 7Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la muntele amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.’
9În vremea aceea, v-am spus: ’Eu nu vă pot purta singur. 10Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului. 11Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze după cum a făgăduit! 12Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre? 13Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune în fruntea voastră.’ 14Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ’Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ 15Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
16Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ’Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.’ 18Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
19Am plecat din Horeb şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea. 20Şi eu v-am zis: ’Aţi ajuns la muntele amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.’
22Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ’Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’
23Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie. 24Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara. 25Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ’Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru!’
26Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. 27Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ’Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească. 28Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima zicând: «Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de-ai lui Anac.»’
29Eu v-am zis: ’Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei. 30Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’ 31Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru, 33care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.
34Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat zicând: 35’Niciunul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri, 36afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’ 37Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră şi a zis: ’Nici tu nu vei intra în ea. 38Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
39Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: «Vor fi de jaf!», şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni. 40Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’
41Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ’Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
42Domnul mi-a zis: ’Spune-le: «Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.»’ 43Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi pe munte. 44Atunci amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir până la Horma. 45La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.
46Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.