Biblia de Studiu

’Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?

³Iată că asirianul era un cedru falnic în Liban;

ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros,

tulpina înaltă,

iar vârful îi ajungea până la nori.

⁴Apele îl făcuseră să crească,

adâncul îl făcuse înalt,

râurile lui îi scăldau răsadnița

și își trimiteau pâraiele la toți copacii de pe câmp.

⁵De aceea tulpina lui se înălța deasu­pra tuturor copacilor de pe câmp,

crengile i se înmulțiseră

și ramurile i se întindeau de mulțimea apelor

care-l făcuseră să dea lăstari.

⁶Toate păsările cerului își făceau cuiburi în crengile lui;

toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui

și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.

⁷Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui,

căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.

⁸Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau,

chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui

și platanii nu erau ca ramurile lui;

niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe.

⁹Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crengilor lui,

că-l pizmuiau toți copacii Edenului,

care se aflau în grădina lui Dumnezeu.’

¹⁰De aceea așa vorbește Domnul Dum­nezeu: ’Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, ¹¹l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui, căci l-am izgonit. ¹²Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele țării și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit.

¹³Pe sfărâmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului

și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui

¹⁴ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor,

căci toți sunt dați pradă morții,

în adâncimile pământului,

printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.’

¹⁵Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ’În ziua când s-a coborât în Locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el și toți copacii de pe câmp s-au uscat. ¹⁶De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile când l-am aruncat în Locuința morților împreună cu cei ce se coboară în groapă și s-au mân­gâiat în adâncimile pământului toți copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape. ¹⁷S-au coborât și ei cu el în Locuința morților la cei ce au pierit uciși de sabie, ei, care erau brațul lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.