Biblia de Studiu

¹O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?  ²Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul ori prin auzirea credinței?  ³Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească?  ⁴În zadar ați suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar, Notă

⁵Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței?  ⁶Tot așa și „Avraam a crezut pe Dumnezeu și credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”.  ⁷Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință.  ⁸Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” ⁹Așa că cei ce se bizuie pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. Notă

¹⁰Căci toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă.” ¹¹Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi”.  ¹²Însă Legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.” Notă

¹³Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, ¹⁴pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. Notă

¹⁵Fraților (vorbesc în felul oameni­lor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l des­ființează, nici nu-i mai adaugă ceva.  ¹⁶Acum, făgăduințele au fost făcute lui Avraam și seminţei lui. Nu zice: „Și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminţei tale”, adică Hristos.  ¹⁷Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani.  ¹⁸Căci, dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. Notă

¹⁹Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Sămânța căreia Îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.  ²⁰Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este unul singur. Notă

²¹Atunci, oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.  ²²Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos.  ²³Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită.  ²⁴Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos ca să fim socotiți nepri­hăniți prin credință.  ²⁵După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. Notă

²⁶Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus.  ²⁷Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos.  ²⁸Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. ²⁹Și, dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință. Notă