Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Ioan 18
1După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. 2Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3Iuda deci a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?”
5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!”
Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.
7El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?”
„Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
8Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă!” 9A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”
10Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
11Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
12Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor au prins deci pe Isus și L-au legat. 13L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare-preot în anul acela. 14Și Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
15Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele-preot și a intrat cu Isus în curtea marelui-preot. 16Petru însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui-preot, a ieșit afară, a vorbit cu portăreasa și a băgat pe Petru înăuntru. 17Atunci, slujnica, portăreasa, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?”
„Nu sunt”, a răspuns el.
18Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
19Marele-preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.
20Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.”
22La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui-preot?”
23Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?”
24Ana L-a trimis legat la marele-preot, Caiafa.
25Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?”
El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.”
26Unul din robii marelui-preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul.
28Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. 29Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâ-ră aduceți împotriva omului acestuia?”
30Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
31Atunci, Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după legea voastră.”
„Nouă nu ne este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii . 32Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
33Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?”
34Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?”
35Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”
36„Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.”
37„Atunci, un împărat tot ești!” I-a zis Pilat.
„Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.
39Dar, fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paște, vreți să vă slobod pe Împăratul iudeilor?”
40Atunci, toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar.