Biblia de Studiu

¹ Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite

și de cei ce scriu porunci nedrepte,

²ca să nu facă dreptate săracilor

și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu,

ca să facă pe văduve prada lor

și să jefuiască pe orfani!

³Ce veți face voi în ziua pedepsei,

și a pieirii care va veni din depărtare peste voi?

La cine veți fugi după ajutor

și unde vă veți lăsa bogăția?

⁴Unii vor fi îngenuncheați între cei prinși în război,

iar alții vor cădea între cei morți.

Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește

și mâna Lui tot întinsă este.

⁵„Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele,

⁶I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit,

l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat,

ca să-l prade și să-l jefuiască,

să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe.

⁷Dar el nu judecă așa

și nu acesta este gândul inimii lui,

ci el nu se gândește decât să nimicească,

decât să prăpădească neamurile cu grămada.

⁸Căci el zice:

’Nu sunt voievozii mei tot atâția împărați?

⁹Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca și cu Carchemișul?

Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul?

Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului?

¹⁰După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărățiile idolilor

(unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria),

¹¹cum am făcut Samariei și idolilor ei,

nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?’

¹²Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe muntele Sionului și la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe,

¹³căci el a zis:

’Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri

și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput;

am împins înapoi hotarele popoarelor

și le-am jefuit vistieriile

și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie;

¹⁴am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib

și, cum se strâng niște ouă părăsite,

așa am strâns eu tot pământul:

niciunul n-a mișcat vreo aripă,

nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’

¹⁵Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea?

Sau se mândrește fierăstrăul față de cel ce-l mânuiește?

Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică,

de parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!”

¹⁶De aceea Domnul, Dumnezeul oștirilor,

va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici

și între aleșii lui

va izbucni un pârjol,

ca pârjolul unui foc.

¹⁷Lumina lui Israel se va preface în foc

și Sfântul lui, într-o flacără

care va mistui și va arde

spinii și mărăcinii lui într-o zi.

¹⁸Va arde, trup și suflet,

strălucirea pădurii și a câmpiilor lui,

de va fi ca un bolnav care cade în leșin.

¹⁹Ceilalți copaci din pădurea lui

vor putea fi numărați

și un copil le-ar putea scrie numărul.

²⁰În ziua aceea,

rămășița lui Israel

și cei scăpați din casa lui Iacov

nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea,

²¹O rămășiță, rămășița lui Iacov,

se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.

²²Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării,

totuși numai o rămășiță se va întoarce,

căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea.

²³Și nimicirea aceasta,

care a fost hotărâtă,

Domnul, Dumnezeul oștirilor, o va aduce la îndeplinire în toată țara.

²⁴Totuși, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii. ²⁵Dar, peste puțină vreme, pedeapsa va înceta și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.” ²⁶Domnul oștirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb, și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt.

²⁷În ziua aceea,

se va lua povara lui de pe umărul tău

și jugul lui de pe gâtul tău,

ba încă jugul va crăpa de grăsime.

²⁸El vine asupra Aiatului,

străbate Migronul,

își lasă calabalâcul la Micmaș.

²⁹Trec trecătoarea,

se culcă la Gheba;

Rama tremură,

Ghibea lui Saul o ia la fugă.

³⁰Ridică-ți glasul,

fiica Galimului!

Ia seama, Lais!”

Vai de tine, Anatot!

³¹Madmena se împrăștie,

locuitorii din Ghebim fug.

³²Încă o zi de oprire la Nob,

și amenință cu mâna lui muntele fiicei Sionului,

dealul Ierusalimului.

³³Iată, Domnul,

Dumnezeul oștirilor,

taie crăcile cu putere;

cei mai mari sunt tăiați,

cei mai înalți sunt doborâți.

³⁴Dă jos cu fierul crângul pădurii

și Libanul cade sub mâna Celui Puternic.