Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Luca 22
1Praznicul Azimelor, numit Paștele, se apropia. 2Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
3Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5Ei s-au bucurat și au căzut la învoială să-i dea bani. 6După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.
7Ziua Praznicului Azimelor, în care trebuia jertfit Paștele, a venit. 8Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm.”
9„Unde voiești să pregătim?” L-au întrebat ei.
10El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra 11și spuneți stăpânului casei: ’Învățătorul îți zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ 12Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele.”
13Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
14Când a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de patima Mea; 16căci vă spun că, de acum încolo, nu îl voi mai mânca până la împlinirea lui în Împărăția lui Dumnezeu.”
17Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu și a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi, 18pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.”
19Apoi a luat pâine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
20Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” 21„Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 22Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”
23Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
24Între apostoli s-a iscat și o ceartă ca să știe care din ei avea să fie socotit cel mai mare. 25Isus le-a zis: „Împărații neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. 26Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. 27Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.
28Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. 29De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, 30ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”
31Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. 32Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credința ta și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”
33„Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte”.
34Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.”
35Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?”
„De nimic”, I-au răspuns ei.
36Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ’El a fost pus în numărul celor fără de lege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”
38„Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii”.
Și El le-a zis: „Destul!”
39După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”
41Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage 42zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” 43Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. 44A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
45După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare 46și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită.”
47Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”
49Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul din ei a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
51Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.
52Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
54După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui-preot. Petru mergea după El de departe. 55Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. 56O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.”
57Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”
58Peste puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.”
Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.”
59Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.”
60Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.”
Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
63Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. 64L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?” 65Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri.
66Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67„Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!”
Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede 68și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. 69De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”
70Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?”
Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți; da, sunt.”
71Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”