Biblia de Studiu

¹Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul,

în mânia Lui, pe fiica Sionului!

A azvârlit din cer pe pământ

podoaba lui Israel

și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui

²Domnul a nimicit fără milă

toate locuințele lui Iacov.

În urgia Lui, a dărâmat

întăriturile fiicei lui Iuda

și le-a prăvălit la pământ;

a făcut de ocară împărăția și căpeteniile ei.

³În mânia Lui aprinsă, a doborât

toată puterea lui Israel;

Și-a tras înapoi de la el dreapta

înaintea vrăjmașului

și a aprins în Iacov o văpaie de foc

care mistuie toate de jur împrejur.

⁴Și-a încordat arcul ca un vrăjmaș,

Și-a ridicat dreapta ca un asupritor

și a prăpădit tot ce era plăcut privirilor;

Și-a vărsat ca un foc urgia

peste cortul fiicei Sionului.

⁵Ca un vrăjmaș a ajuns Domnul;

a nimicit pe Israel,

i-a dărâmat toate palatele,

i-a prăbușit întăriturile

și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.

⁶I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină,

a nimicit locul adunării sale;

Domnul a făcut

să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul

⁷Domnul Și-a disprețuit altarul,

Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt.

A dat în mâinile vrăjmașului

zidurile palatelor Sionului;

au răsunat strigătele în casa Domnului

ca într-o zi de sărbătoare.

⁸Și-a pus de gând Domnul

să dărâme zidurile fiicei Sionului;

a întins sfoara de măsurat

și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit.

A cufundat în jale întăritura și zidurile,

care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.

⁹Porțile îi sunt cufundate în pământ;

i-a nimicit și rupt zăvoarele.

Împăratul și căpeteniile sale sunt între neamuri.

Lege nu mai au

¹⁰Bătrânii fiicei Sionului

șed pe pământ și tac;

și-au presărat țărână pe cap,

s-au încins cu saci;

fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.

¹¹Mi s-au stors ochii de lacrimi,

îmi fierb măruntaiele,

mi se varsă ficatul pe pământ

din pricina prăpădului fiicei po­porului meu,

din pricina copiilor și a pruncilor de țâță,

leșinați pe ulițele cetății.

¹²Ei ziceau către mamele lor:

„Unde este pâine și vin?”

şi cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății,

¹³Cu ce să te îmbărbătez

și cu ce să te asemăn,

fiica Ierusalimului?

Cu cine să te pun alături și cu ce să te mângâi,

fecioară, fiica Sionului?

Căci rana ta este mare ca marea.

¹⁴Prorocii tăi ți-au prorocit

vedenii deșarte și amăgitoare,

nu ți-au dat pe față nelegiuirea

ca să abată astfel robia de la tine,

ci ți-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.

¹⁵Toți trecătorii bat din palme asupra ta,

șuieră și dau din cap

împotriva fiicei Ierusalimului și zic:

„Aceasta este cetatea

despre care se zicea că este cea mai frumoasă

și bucuria întregului pământ?”

¹⁶Toți vrăjmașii tăi deschid gura împotriva ta,

fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „Am înghițit-o!

Da, aceasta este ziua pe care o așteptam;

am ajuns-o și o vedem!”

¹⁷Domnul a înfăptuit ce hotărâse,

a împlinit cuvântul

pe care-l sorocise de multă vreme,

a nimicit fără milă;

a făcut din tine bucuria vrăjmașului,

a înălțat tăria asupritorilor tăi!

¹⁸Inima lor strigă către Domnul:

„Zid al fiicei Sionului,

varsă zi și noapte șiroaie de lacrimi!

Nu-ți da niciun răgaz

și ochiul tău să nu aibă odihnă!

¹⁹Scoală-te și gemi noaptea,

când încep străjile!

Varsă-ți inima ca niște apă înaintea Domnului!

Ridică-ți mâinile spre El

pentru viața copiilor tăi,

²⁰„Uită-Te, Doamne, și privește!

Cui i-ai făcut Tu așa?

Să mănânce femeile rodul pântecelui lor,

pruncii dezmierdați de mâinile lor?

Să fie măcelăriți preoții și prorocii

²¹Copiii și bătrânii stau

culcați pe pământ în ulițe;

fecioarele și tinerii mei

au căzut uciși de sabie;

i-ai ucis în ziua mâniei Tale

și i-ai junghiat fără milă.

²²Ai chemat groaza din toate părțile peste mine,

ca la o zi de sărbătoare.

În ziua mâniei Domnului,

n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață.

Pe cei îngrijiți și crescuți de mine,

mi i-a nimicit vrăjmașul!”