Biblia de Studiu

Către mai-marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:

¹Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

²Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!

Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund,

scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!

³Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”

și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

⁴Mă înconjuraseră legăturile morții

și mă îngroziseră râurile pieirii,

⁵mă înfășuraseră legăturile mormântului

și mă prinseseră lațurile morții.

⁶Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul

și am strigat către Dumnezeul meu;

din locașul Lui, El mi-a auzit glasul

și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

⁷Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat,

temeliile munților s-au mișcat

și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

⁸Din nările Lui se ridica fum

și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:

cărbuni aprinși țâșneau din ea.

⁹A plecat cerurile și S-a coborât:

un nor gros era sub picioarele Lui.

¹⁰Călărea pe un heruvim și zbura,

venea plutind pe aripile vântului.

¹¹Întunericul Și-l făcuse învelitoare,

iar cortul Lui, împrejurul Lui,

era niște ape întunecoase și nori negri.

¹²Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori

care aruncau grindină și cărbuni de foc.

¹³Domnul a tunat în ceruri,

Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul

cu grindină și cărbuni de foc.

¹⁴A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,

a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.

¹⁵Atunci s-a văzut albia apelor

și s-au descoperit temeliile lumii,

la mustrarea Ta, Doamne,

la vuietul suflării nărilor Tale.

¹⁶El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat,

m-a scos din apele cele mari;

¹⁷m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,

de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.

¹⁸Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele,

dar Domnul a fost sprijinul meu.

¹⁹El m-a scos la loc larg

și m-a scăpat, pentru că mă iubește.

²⁰Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,

mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,

²¹căci am păzit căile Domnului

și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

²²Toate poruncile Lui au fost înaintea mea

și nu m-am depărtat de la legile Lui.

²³Am fost fără vină față de El

și m-am păzit de fărădelegea mea.

²⁴De aceea Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea,

după curăția mâinilor mele, înaintea ochilor Lui.

²⁵Cu cel bun, Tu Te arăți bun,

cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit,

²⁶cu cel curat, Te arăți curat

și, cu cel stricat, Te porți după stricăciunea lui.

²⁷Tu mântuiești pe poporul care se smerește

și smerești privirile trufașe.

²⁸Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.

Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.

²⁹Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,

cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

³⁰Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite,

Cuvântul Domnului este încercat;

El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.

³¹Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul

și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?

³²Dumnezeu mă încinge cu putere

și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.

³³El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor

și mă așază pe înălțimile mele,

³⁴El îmi deprinde mâinile la luptă,

așa că brațele mele întind arcul de aramă.

³⁵Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,

dreapta Ta mă sprijină

și îndurarea Ta mă face mare.

³⁶Tu lărgești drumul sub pașii mei

și nu-mi alunecă gleznele.

³⁷Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung

și nu mă întorc până nu-i nimicesc.

³⁸Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;

ei cad sub picioarele mele.

³⁹Tu mă încingi cu putere pentru luptă

și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

⁴⁰Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea

și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

⁴¹Ei strigă, dar n-are cine să-i scape.

Strigă către Domnul, dar nu le răspunde.

⁴²Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,

îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.

⁴³Tu mă scapi din neînțelegerile poporului,

mă pui în fruntea neamurilor;

un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

⁴⁴El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,

fiii străinului mă lingușesc.

⁴⁵Fiilor străinului li se moaie inima de mine

și ies tremurând din cetățuile lor.

⁴⁶Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

⁴⁷Dumnezeu, răzbunătorul meu,

care îmi supune popoarele

⁴⁸și mă izbăvește de vrăjmașii mei!

Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,

mă scapi de omul asupritor.

⁴⁹De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,

voi cânta spre slava Numelui Tău.

⁵⁰El dă mari izbăviri împăratului Său

și dă îndurare unsului Său,

lui David, și seminței lui, pe vecie.