Biblia de Studiu

Domnul, răzbunătorul poporului Său

¹Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei,

²Ia pavăza și scutul

și scoală-Te să mă ajuți!

³Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei!

Zi sufletului meu: „Eu sunt mântui­rea ta”!

⁴Rușinați și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața!

Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!

⁵Să fie ca pleava luată de vânt

și să-i gonească îngerul Domnului!

⁶Drumul să le fie întunecos și alunecos

și să-i urmărească îngerul Domnului!

⁷Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă

pe care au săpat-o fără temei ca să-mi ia viața;

⁸să-i ajungă prăpădul pe neașteptate,

să fie prinși în lațul pe care l-au întins,

să cadă în el și să piară!

⁹Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul,

se va veseli de mântuirea Lui.

¹⁰Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine,

să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el,

pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?”

¹¹Niște martori mincinoși se ridică

și mă întreabă de ceea ce nu știu.

¹²Îmi întorc rău pentru bine:

mi-au lăsat sufletul pustiu.

¹³Și eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,

îmi smeream sufletul cu post

și mă rugam cu capul plecat la sân.

¹⁴Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate,

cu capul plecat, ca de jalea unei mame.

¹⁵Dar, când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng;

se strâng fără știrea mea ca să mă batjocorească

și mă sfâșie neîncetat.

¹⁶Scrâșnesc din dinți împotriva mea

împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.

¹⁷Doamne, până când Te vei uita la ei?

Scapă-mi sufletul din cursele lor,

scapă-mi viața din ghearele acestor pui de lei!

¹⁸Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare

și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

¹⁹Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași,

nici să nu-și facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!

²⁰Căci ei nu vorbesc de pace,

ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.

²¹Își deschid gura larg împotriva mea

și zic: „Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!”

²²Doamne, Tu vezi! Nu tăcea!

Nu Te depărta de mine, Doamne!

²³Trezește-Te și scoală-Te să-mi faci dreptate!

Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!

²⁴Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,

²⁵Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!”,

să nu zică: „L-am înghițit!”,

²⁶ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea!

Să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se ridică împotriva mea!

²⁷Să se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea

și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul,

care vrea pacea robului Său!”

²⁸Și atunci limba mea va lăuda drep­tatea Ta,

în toate zilele va spune lauda Ta.