Ca reprezentanți ai Săi printre oameni, Hristos nu alege îngeri care nu au căzut niciodată, ci ființe omenești, oameni cu aceleași patimi ca cei pe care caută să-i mântuiască.
Hristos Și-a luat firea omenească ca să poată ajunge la omenire.
Dumnezeirea avea nevoie de omenire; căci atât divinul, cât și omenescul erau necesare pentru a aduce mântuirea lumii.
Dumnezeirea avea nevoie de omenitate, ca omenitatea să ofere un canal de comunicare între Dumnezeu și om.
Tot așa cu slujitorii și mesagerii lui Hristos.
Omul are nevoie de o putere din afara și dincolo de el însuși, care să-l readucă la asemănarea cu Dumnezeu și să-l facă în stare să facă lucrarea lui Dumnezeu; dar aceasta nu face agenția omenească neimportantă.
Omenitatea pune mâna pe puterea divină, Hristos locuiește în inimă prin credință; și, prin cooperarea cu divinul, puterea omului devine eficientă pentru bine.
Hristos, Lumina Lumii, p. 296