În Matei 10:16 găsim o altă declarație paradoxală: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.” Weymouth redă: „dovediți-vă ageri ca șerpii și inocenți ca porumbeii.”
Să fii ager înseamnă să fii pătrunzător, să discerni binele de rău. A doua parte era o maximă iudaică: „Veți fi neprihăniți ca porumbeii față de Mine, dar față de neamuri veți fi vicleni ca șerpii.”
Șarpele este simbolul șireteniei de la Geneza 3:1: „Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului.” El a fost mijlocul prin care Satana a înșelat-o pe Eva. Isus însă folosește șarpele ca simbol al prudenței și al stării de veghe.
Porumbelul este simbolul nevinovăției și al simplității. În Osea 7:11, „Efraim este ca un porumbel prost, fără pricepere.” În jertfe, porumbelul era simbol al lui Hristos. La botez, Duhul Sfânt S-a coborât ca un porumbel.
Șarpele și porumbelul sunt opuși ca fire. Dar combinația prudenței șarpelui cu nevinovăția porumbelului este esențială pentru caracterul creștin. Fără prudență, am fi naivi; fără nevinovăție, am deveni răi.
A.T. Robertson spunea: „Combinația dintre agerime și inocență este necesară pentru siguranța oilor și pentru a-i încurca pe lupi.”
Pavel scrie: „Doresc să fiți înțelepți în ce privește binele, și proști în ce privește răul” (Romani 16:19). Isus le spunea ucenicilor: „Vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.” Oile sunt neajutorate; lupii sunt cruzi și vicleni. Lumea îi urăște pe creștinii adevărați și-i persecută.
Firea lupului nu se schimbă decât prin puterea Evangheliei. Un lup îmbrăcat în haină de oaie tot lup rămâne. Fiecare dintre noi ar trebui să ne întrebăm: cultiv o fire de lup sau o fire blândă ca a Mielului? De răspuns depinde destinul nostru. Gândiți-vă la un diplomat care trebuie să negocieze o pace între două țări. Dacă este prea naiv, va fi înșelat. Dacă este prea suspicios, nu va ajunge la niciun acord. El are nevoie de prudența șarpelui (să nu fie înșelat) și de inima porumbelului (să dorească cu sinceritate pacea). Fără această combinație, misiunea lui eșuează.
Un medic care tratează o boală contagioasă trebuie să fie atent (ca un șarpe) să nu se contamineze, dar în același timp blând și plin de compasiune (ca un porumbel) față de pacient. Dacă fuge de fiecare bolnav de teama contaminării, nu-și face datoria. Dacă nu ia măsuri de protecție, se îmbolnăvește și nu mai poate ajuta pe nimeni. Creștinul în lume are aceeași dublă misiune: să fie în lume, dar să nu se contamineze de păcatul ei.
Isus a spus să fim „înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" trimițându-ne „ca pe niște oi în mijlocul lupilor". Oile nu au colți, gheare sau viteză. Singura lor apărare este păstorul. Încrederea noastră nu trebuie să fie în propria agerime sau propria nevinovăție, ci în Păstorul cel Bun care ne călăuzește prin mijlocul pericolelor. El este cel care combină în noi înțelepciunea și inocența într-un echilibru desăvârșit.
Ți-a plăcut? Distribuie acest paradox