„Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, și nu mănâncă pâinea lenevirii.”
Proverb 31:27
Timp de mulți ani, Monterey, un oraș de pe coasta californiană, a fost un paradis pentru pelicani. Când pescarii curățau peștele, le aruncau lor resturile, așa că păsările erau foarte bine hrănite și au devenit grase și leneșe. Însă a venit o zi când situația s-a schimbat. Oamenii au început să utilizeze toate părțile peștilor în producție, așa că pelicanii au rămas fără hrană. Când a venit schimbarea, păsările nu au făcut niciun efort pentru a-și obține mâncarea de unele singure. Au așteptat și au devenit slabe și anemice. Multe au murit de foame, pentru că uitaseră ce însemna să pescuiască.
Problema a fost rezolvată prin aducerea de noi pelicani din sud, păsări obișnuite să se hrănească singure. Aceștia au fost plasați printre verii lor înfometați, iar noii veniți au început imediat să prindă pește. În scurt timp, pelicanii flămânzi le-au urmat exemplul, iar foametea a luat sfârșit.
Sursă: Bits & Pieces, June 23, 1994, p. 17.