„Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme!”
Isaia 40:9
Ion Monoran s-a născut în 18 ianuarie 1953, în satul Petroman din judeţul Timiş. În ultima clasă de liceu, Ion a fost exmatriculat, împreună cu alţi colegi, pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, conform biografiei sale.
În decembrie 1989, dorința sa de libertate a fost mai puternică decât frica, Ion Monoran a povestit cum s-a petrecut totul:
„Pe 16 decembrie 1989, în jur de ora 19:15, am plecat direct spre Piaţa Maria. În faţa locuinţei pastorului Laszlo Tokes se aflau în jur de 200 de persoane. I-am recunoscut pe câţiva şi, apropiindu-mă, am spus: Avem nevoie de lideri dacă vrem să întreprindem ceva .
Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să oprim tramvaiele. Numai cu 200 de oameni nu putem întreprinde nimic. Dacă ratăm acest moment, o să ne aştepte soarta celor de la Braşov din 1987. M-am apropiat de linia de tramvai şi am oprit primul tramvai. Lângă tramvai l-am observat pe Zoly Borbely hotărît, care deja trăsese pantograful tramvaiului, decuplându-l cu toate protestele vatmanului, speriat de moarte. I-am spus să urce în cabină, că nu i se va întîmpla nimic şi că vom lua asupra noastră întreaga răspundere. A venit un tramvai şi din sensul opus şi l-am oprit şi pe acesta. Lumea a început să se adune din ambele sensuri. Se striga Vrem căldură! , Vrem mâncare! etc. La un moment dat, l-a văzut pe Dan Zăgănescu pe tampoanele unui tramvai. După ce şi-a spus numele a început să strige Jos comunismul! , Jos Ceauşescu! , după care Tibi Covaci a făcut acelaşi lucru, dar suit pe unul din tramvaie.Peste 30 de minute, plecam la Comitetul Judeţean de Partid. La 20:30 am luat-o înaintea mulţimii şi m-am oprit pe podul spre Catedrală, direcţionând lumea către Flora. La intersecţia de la ştrandul Termal am aşteptat să vină studenţii; aceiaşi cetăţeni îmbrăcaţi în civil au încercat să blocheze podul Michelangelo, oprind maşinile care circulau în zonă şi, la strigătele mele de a nu li se da ascultare, unul dintre ei mi-a zis: Las că ai să vezi tu ce păţeşti, pletosule! . Văzând că nu vin studenţii, am trecut podul şi am ajuns în faţa Comitetului Judeţean de Partid”, a povestit Ion Monoran, într-un dialog cu George Lână la 17 decembrie 1991.
Sursă: adevarul.ro