„Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” - Filipeni 3:13
14
În weekend dădea pe la biserică, luni îl vizita pe dom doctor. Bucuros că, la 60 de ani, aceasta era ordinea firească şi nu invers. De data asta, analizele nu-i ieşiseră prea bine. Medicul a băgat placa standard: fără sare, dietă şi exerciţii fizice. Francisco Contreras, căci despre el era vorba, se cam speriase, de ce să o dea cotită? Pe primele două le putea bifa, cu ultima era însă problemă. Adică stătea de dimineaţă până seara în soare, fiind cultivator de măslini, mergea mult pe jos, dar să se apuce de alergat la vârsta asta?
În 1999 a început să pună un pas în faţa celuilalt. Timid. Câteva sute de metri, apoi, primul kilometru. 10 pe zi, 20, 25. Nu alerga „costumat” precum sportivii, din contră: ghete de agricultor, pantaloni „normali”, de stradă, precum şi o pălărie mare. Le-a spus fiilor că-i place, deşi îi era olecuţă cam jenă de vecini, care-l ştiau om aşezat, la finca lui.
La cinci ani după ce medicul îi explicase cum stă treaba cu al său colesterol, şi-a chemat aproape familia: „Am găsit, la Sevilla, o cursă de 65 de kilometri. E ceva atipic, dar voi concura acolo.” N-au zis nimic. Francisco Contreras a terminat cursa. A trecut, rapid, la alt nivel, extrem: suta de kilometri. „Legion de Ronda”, 101 km, „Volat Cerdanya Ultrafons”, 189, „Ultra-Trail du Mont Blanc”, 166 km, maratonul specific din Alpi. A început să adune fani. Dar, ceea ce era cel mai tare, e că tinerii prinseră a alerga alături de el, ca-n „Forrest Gump”.
În mai 2016, doi dintre „pui”, Francisco şi Ines Contreras, au scos o carte, „Super Paco. Kilometri de viaţă”. I-a rugat să i-o citească înainte de o duce spre tiparniţă. A scos cât de multe „running” a putut. S-a apărat: „Eu doar alerg”.
Într-o zi, a simţit aşa, ca o durere mai dură în stomac. Era august 2019. A mers la medic. Da, fix la acelaşi de cu 20 de ani înainte! I-a spus direct, bărbăteşte, că e cancer. Formă galopantă. S-a stins la nici două luni după ce l-au descoperit. Lumea sportului din Spania nu l-a uitat. Şi-a luat rămas bun de la „Super Paco”, în timp ce ziarele au scris: „Astăzi ne accidentăm din orice prostie şi lipsim cu lunile de la meciuri, indiferent de felul lor. Dar Francisco n-a ratat nimic în ultimii 15 ani. Şi, pentru asta, îi mulţumim!”