„Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?” - Iov 39:9
10
La un deceniu de la debutul său ca explorator al junglei, dar și al marilor întrebări care-i frământă pe oameni dintotdeauna, Alexandru Stermin povestește pentru „Weekend Adevărul” întâmplările și aventurile care l-au format și l-au îndreptat spre viața pe care o are acum.
„Bunicul meu era foarte cunoscut în Țara Făgărașului pentru metoda lui de a învăța boii să-și pună singuri jugul. Era boar, dar pe lângă asta, el creștea și bivoli, care erau mai sălbatici, mai nărăvași. Țin minte că era o bivoliță care împungea oamenii pe stradă și, la un moment dat, bivolița asta m-a atacat și pe mine. Eu am fugit înspre o vecină, care m-a salvat. După aia, părinții mei au zis că trebuie să vindem bivolița, că nu se mai poate, că omoară copiii. La câteva zile, într-o dimineață, l-am văzut pe bunicul cum a urcat bivolița într-un camion și dusă a fost. A doua zi însă, oamenii cu camionul s-au întors acasă. Au zis că n-au putut să dea bivolița jos din camion. Între timp, ea fătase. Vedeam bivolița legată, bătută și scotea aburi pe nări. Bunicul s-a dus la ea, a liniștit-o, a dezlegat-o și a dus-o în grajd cu vițelul și le-a dat banii înapoi. A doua zi, când am revenit de la școală și nu mai era nimeni prin curte, bunicul m-a luat de mână și m-a dus în grajd. Mi-a băgat mâinile într-un butoi cu apă de unde bea bivolița, apoi, pe mâini mi-a pus țărâțe și m-a dus așa încet spre bivoliță. Ea s-a întors și s-au uitat la mine, în timp ce scotea aburi pe nări. Întinde mâna spre ea , m-a îndemnat bunicul. Eu eram încremenit, dar am întins mâinile și bivolița a început să lingă tărâța. No, acuma, o să vă fie bine. Să mai vii pe la ea și să mai faci asta , mi-a spus bunicul. Așa m-am împrietenit cu bivolița”, mărturisește Alexandru.
Astfel, și-a dat seama de faptul că felul în care bunicul său l-a împrietenit cu bivolița este felul în care noi, oamenii, trebuie să ne împrietenim cu natura: „Pentru că are în ea o forță de nestăvilit. Deci nu putem s-o dominăm, dar putem să ne împrietenim cu ea, dacă intrăm într-o relație cumva de armonie cu ea, de respect, așa cum se purta bunicul meu cu bivolițele. Cred că în felul ăsta putem să conviețuim, deoarece cu forța nu se poate.”
Sursă: https://adevarul.ro/stil-de-viata/calatorii/aventurile-unui-biolog-in-jungla-amazonului-2360251.html