„Domnul cunoaște zilele oamenilor cinstiți; și moștenirea lor ține pe vecie.”
Psalmul 37:18
Unul dintre cele mai impresionante gesturi din sport s-a întâmplat când alergătorul kenyan, Abel Mutai, care era la doar câțiva pași de linia de sosire, a confundat semnalizarea și s-a oprit, crezând că a terminat cursa.
Alergătorul spaniol, Ivan Fernandez, care era chiar în spatele lui, realizând ce se întâmplă, a început să strige la kenyan să continue alergarea. Mutai, neștiind spaniolă, nu a înțeles. Realizând ce se petrece, Fernandez l-a împins pe Mutai spre victorie.
Un jurnalist l-a întrebat pe Ivan: „De ce ai făcut asta?”
Ivan a răspuns: „Visul meu este ca într-o zi să avem un fel de viață comunitară în care ne împingeam și ne ajutăm reciproc pentru a câștiga.”
Jurnalistul a insistat: „Dar de ce ai lăsat kenyanul să câștige?”
Ivan a răspuns: „Nu l-am lăsat să câștige, el urma să câștige. Cursa era a lui.”
Jurnalistul a insistat din nou: „Dar tu ai fi putut câștiga!”
Ivan s-a uitat la el și i-a răspuns: „Dar care ar fi fost meritul victoriei mele? Ce onoare ar fi avut acea medalie? Ce ar fi gândit mama mea despre asta?”
Valorile se transmit din generație în generație.
Ce valori îi învățăm pe copiii noștri? Să nu-i învățăm căile și mijloacele greșite de a câștiga.
În schimb, să le transmitem frumusețea și umanitatea unui ajutorul oferit.
Pentru că onestitatea și etica sunt adevărata victorie!