„Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”
Romani 5:8
În octombrie 1998, un patron de mină, 49 de ani, din Canada, a intrat într-o junglă columbiană, cu speranţa că se va întoarcă împreună cu unul din angajaţii lui. Mai mult de trei luni, Ed Leonard, un miner perforator, în vârstă de şaizeci de ani, care lucrase pentru compania Norbert Reinhart, fusese ţinut ostatic de către un grup de rebeli cunoscut sub numele de Forţele Armate Revoluţionare din Columbia. Numai în 1998, peste 2100 de persoane au fost răpite şi eliberate ulterior în schimbul unei răscumpărări. Tocmai la aceasta spera şi Reinhart. Alături de o periuţă de dinţi, câteva cărţi şi un aparat foto, a împachetat o sută de mii de dolari în rucsac, ca plată pentru eliberarea lui Leonard. Dar nu avea nicio garanţie. Totuşi, Reinhart îi promisese lui Leonard, un om pe care îl angajase prin telefon, că acest loc de muncă este sigur. Era hotărât să facă orice era necesar pentru a-l readuce acasă.
Pe data de 6 octombrie, forţele de gherilă au luat plata răscumpărării de la Reinhart, dar au cerut şi un schimb. Patronul a acceptat. În după amiaza acelei zile, pe un drum pietros, uitat de lume, Norbert Reinhart şi-a întâlnit pentru prima dată angajatul.
„Tu trebuie să fii Ed Leonard”, a spus Reinhart, strângând mâna omului mai în vârstă. „Ţi s-a terminat schimbul. A sosit vremea să mergi acasă.” Şi cu aceasta, a schimbat locul cu Leonard şi a devenit el însuşi prizonierul rebelilor.
Lumea a fost uimită. Unii l-au numit nebun pe Reinhart. „Lasă guvernul şi profesioniştii să se ocupe de asta”, spuneau ei. Dar negocierile duraseră prea mult. Când Reinhart a fost eliberat pe neaşteptate, câteva luni mai târziu, a rezumat întreaga experienţă în următoarele cuvinte: „Nu am făcut decât ceea ce trebuia să fac!”