„Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.”
Proverbele 21:25
Pe cealaltă latură a pământului se povesteşte că ar fi o ţară ciudată. La şase ceasuri depărtare de Nu-ştiu-ce, se află minunatul oraş Nicăieri, unde totul este altfel decât la noi. Străzile sunt pavate cu clătite; casele clădite din pesmeţi, tencuite cu smântână sau miere şi acoperite cu plăcinte. Tocurile şi zăbrelele ferestrelor sunt din cârnaţi, uşile din cașcaval, iar munţii din împrejurimi numai şi numai din cozonaci umpluţi cu migdale şi cu stafide. Măceşul şi sălciile sunt pline de cele mai alese dulciuri, iar pomii din grădină sunt încărcaţi cu fructele cele mai gustoase.
Pe acolo ploaia cade sub formă de vin și ninge cu zahăr. În râuri nu curge apă, ci numai lapte şi miere. Pe deasupra, nu se vede nicăieri murdărie pentru că nu sunt purici, ploşniţe, şerpi veninoşi sau buruieni otrăvitoare. Nu există hoţi sau puşcării. De fapt, nu se pomeneşte nimic din ceea ce poate face, uneori pe la noi, viaţa urâtă, ci totul este orânduit pentru plăcerea veşnică şi nestingherită a omului.
În fiecare zi este duminică. N-ai de făcut altceva decât să mănânci, să bei, să dormi şi să fii întotdeauna vesel. Dar nici măcar mâncatul sau băutul nu înseamnă vreo greutate. Porumbeii şi puii, grăsunii, iepurii-de-casă şi vânatul umblă ori zboară pretutindeni, gata fierţi sau prăjiţi, implorându-te să-i mînânci. Fiecare are, de altminteri, câte un cuţit la spate. N-ai decât să tai din ce şi cât îţi place. Laptele, mierea şi vinul curg peste tot. Şi trebuie numai să deschizi gura şi să bei cât vrei.
Ei, ce ziceţi de o asemenea viaţă? V-ar plăcea să locuiţi acolo?
Sursă: Ani de școală