„Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug.”
Isaia 58:6
Noi, consumatorii, suntem conectaţi la sclavie, ea se insinuează în casele și în școlile noastre prin produsele pe care obișnuim să le cumpărăm, de la ciocolată la smartphone și de la pește la cămăși de bumbac.
Există chiar o aplicaţie online care te poate șoca, prin faptul că te întreabă asupra stilului de viaţă, ca să răspundă la o întrebare la fel de șocantă: „Câţi sclavi lucrează pentru tine?”
La fiecare za a lanţului care leagă marile companii de retaileri, există o presiune pentru reducerea preţului produselor, punctează jurnalistul Nick Grono într-un articol scris pentru Huffington Post, pentru ca, în final, consumatorii să-și obţină tricoul de 5 dolari, creveţi mai ieftini și ultimul model de smartphone. Clienţii întreprinderile mari sau consumatorii au o responsabilitate faţă de cei înrobiţi. Dorinţa noastră pentru produse mai multe, mai ieftine, mai rapide și „fără întrebări” poate însemna că cineva, undeva, își pierde dreptul la libertate.
Pantofii nu au fost niciodată ieftini datorită unei generozităţi de lungă durată a firmei Nike. Mai degrabă, pantofii sport cumpăraţi la un preţ care te face fericit au în spate o persoană care se zbate să atingă o normă care, în condiţii decente, n-ar putea fi îndeplinită.
Poate că nu putem influenţa, în triada stat-corporaţii-consumator, decât ultimul ei termen, însă acesta e un punct de plecare deloc neglijabil. Sprijinirea, inclusiv financiară, a ONG-urilor care le oferă asistenţă sclavilor sau celor care au reușit să-și recâștige libertatea reprezintă un alt mijloc de a fisura un edificiu rușinos.
Până la urmă, sclavia e una dintre oglinzile în care privim nedistorsionată valoarea cu care investim viaţa și libertatea umană.
Sursă: Semnele Timpului