„Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” - Coloseni 3:20
21
Unul dintre cele mai celebre conflicte între generații a fost cel dintre aşa-numitul „Rege Sergent”, Frederic Wilhem I al Prusiei, şi fiul său, Frederic, născut în 1712.
„Să-i insuflaţi dragostea pentru armată”, aceasta era principala sarcină pe care regele o dăduse preceptorilor fiului său. Din nefericire, tânărul Frederic ura disciplina vieţii cazone şi arăta înclinaţii pentru studiul muzicii, literaturii şi filozofiei preocupări considerate efeminate de către tatăl său. Neprecupeţind insulte şi umilinţe, el a încercat să-l modeleze pe prinţul moştenitor după propriul chip. Tratamentul aplicat de rege a devenit atât de abuziv, încât în 1730 Frederic a pus la cale să fugă în Anglia împreună cu alţi doi prieteni, locotenenţii von Keith şi von Katte.
Aflând de această intenţie, Frederic Wilhelm a ordonat arestarea fiului său şi a lui von Karte (von Keith reuşise să fugă) şi trimiterea lor în faţa Curţii Marţiale. Curtea a refuzat să-l judece pe prinţul moştenitor, dar l-a condamnat pe von Katte la închisoare pe viaţă. În mod arbitrar, regele a schimbat pedeapsa sa în moarte prin decapitare şi l-a obligat pe fiul său să asiste la execuţie.
Prinţul moştenitor a trebuit să mai suporte 10 ani de cruzimi din partea tatălui său. Dar când a ajuns pe tron, Frederic a pornit imediat un război împotriva Austriei, în urma acestuia Prusia devenind una dintre puterile dominante ale Europei. În plus, a fost un mare protector al artelor. Domnia sa de 46 de ani a eclipsat-o pe cea a tatălui, numele rămânându-i cunoscut în istorie ca Frederic cel Mare.
Sursă: Mari enigme ale trecutului