„ Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor şi, măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. ”
Ezechiel 2:6
Puţin cunoscuţi şi rapizi ca fulgerul, păianjenii solifugi au cele mai puternice fălci din deşert. Creaturi mici, stranii, cu ochi de mărgele, trup păros şi fălci bombate, păianjenii solifugi, chiar neveninoşi fiind, pot avea o muşcătură dureroasă pentru oameni şi mortală pentru pradă.
Carnivori zeloşi, atacă insecte, rozătoare, şopârle, şerpi şi păsări mici, imobilizându-le cu fălcile ce pot ajunge la o treime din lungimea corpului printre cele mai mari, la dimensiunile lor, din lumea animalelor. Mânuindu-le ca pe o combinaţie cleşte-cuţit, ei îşi mestecă victimele cu o mişcare de ferăstrău până devin o pastă. Apoi secretă o enzimă care lichefiază carnea, pe care o absorb în stomac.
Nefiind chiar scorpioni, aceşti prădători sunt solifugi, membri ai arahnidelor, clasă ce include păianjeni, acarieni, căpuşe şi scorpioni adevăraţi. Cunoscuţi şi ca păianjenii soarelui şi numiţi păianjeni-cămilă în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, datorită spatelui lor cocoşat, păianjenii solifugi pot avea până la 55 g şi peste 13 cm între picioarele unei perechi. Majoritatea celor 1.100 de specii sunt nocturne. Alergând noaptea peste nisipuri, cu viteze uimitoare, par să nu cunoască frica.
Sursă: National Geographic