„Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă!”
Filipeni 4:4
Jamie aștepta nerăbdător ziua când aveau să fie repartizate locurile în echipa de fotbal a școlii, dorindu-și din toată inima să fie și el printre cei aleși. Mama sa privea cu teamă către momentul acela, deoarece știa că fiul ei nu era tocmai bun la sport și nu își făcea iluzii că ar fi putut primi unul dintre mult râvnitele locuri, astfel că avea să fie cumplit de dezamăgit. Parcă îl și vedea cu ochii în lacrimi. În ziua respectivă, când întâlnirea s-a terminat, Jamie a ieșit radiind din sala de sport, cu ochii strălucind de bucurie și cu un simțământ de mândrie care se vedea pe chipul său. Mama nu știa ce să creadă. Văzând-o, Jamie a alergat bucuros în brațele ei: “Mamă, imaginează-ți, am fost ales să aplaud și să încurajez echipa!” Era fericit. Locul său poate că nu era în ovațiile celorlalți, în teren, dar rolul său era important și îl făcea fericit. Putea face ceva pentru echipă și aceasta era tot ce conta.
Sursă: Poteci de Suflet