„Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu poftești, și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Romani 13:9
Nu sânger de nimic din ce n-am eu; Mă doare însă ce-ţi lipseşte ţie.
Eu ştiu să-mi fie rău, să-mi fie greu, Dar n-aş fi vrut şi altor să le fie!
M-aş aşeza la urmă, nu m-aş băga în faţă, Dacă ar fi pe rând salvare să se dea.
Ceva de nu ştiu unde, aşa parcă mă-nvaţă, Să nu mai fie nimeni rămas în urma mea.
Treci tu `nainte, ţie se cuvine.
Eu după tine-s mult mai liniştit Şi dacă-ţi pare greu ceea ce vine, E amândoi de-odată de pornit.
Căci nu-s puse medalii la-mpărţire, Ci unul celuilalt de dat iubire.
Sursă: Aproapele, autor Benone Burtescu