„Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte:Domnul aude când strig către El.”
Proverbe 4:3
Un călător siberian i-a cerut odată lui Dumnezeu să-i arate un om pe care Îl iubea. Dumnezeu l-a îndrumat spre un anume ţăran. „Ce faci tu pentru ca Dumnezeu să te iubească atât de mult?” l-a întrebat călătorul pe ţăran atunci când l-a întâlnit.
„Îi spun numele dimineaţa. Muncesc din greu toată ziua şi Îi rostesc numele din nou înainte de culcare. Asta-i tot,” a răspuns ţăranul. Cred că nu am dat peste omul indicat de Dumnezeu, şi-a spus călătorul. Chiar atunci, Dumnezeu a apărut în faţa lui şi i-a spus: „Umple un ulcior cu lapte, mergi până în oraş şi întoarce-te aici, fără să verşi nici măcar un strop.”
Călătorul a făcut aşa cum i se ceruse. Atunci când s-a întors, Dumnezeu l-a întrebat de câte ori se gândise la El pe drum. „Cum aş fi putut să fac asta? Mi-a fost frică să nu vărs laptele.” „Un simplu ulcior te-a făcut să Mă uiţi,” i-a zis Dumnezeu, „pe când ţăranul, în ciuda trudei sale zilnice, se gândeşte la mine de două ori pe zi.”