„Aruncă-ți pâinea pe ape, și după multă vreme o vei găsi iarăși!”
Eclesiastul 11:1
Pe cât îţi stă-n putinţă, fii bun cu orişicine:
Adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine, Cum am s-arăt prin două exemple, de îndată, Atâta e în pilde povaţa de bogată.
De mult mai mici fiinţe e vorba de-astădată.
Din limpezimea unui râu, sorbea un porumbel, odată, Când o furnică a căzut în mijlocul acelei ape.
Văzându-se, ca-ntr-un ocean, sărmana gâză-ameninţată, Se străduia, din răsputeri, dar în zadar, spre mal să scape.
Zărind-o, porumbelul de milă-a fost cuprins Şi-un fir de iarbă punte pe apă i-a întins.
În felu-acesta ajutată, Ajunse iar pe mal, salvată.
Acolo, sus, un oarecare Desculţ fiind căldură mare Având un arc la el, Se pregătea să tragă în bietul porumbel, Pe care-l şi vedea În oală cum fierbea.
Dar chiar atunci furnica îl pişcă de picior Şi omul se apleacă, iar pasărea, de zor, O şi porneşte-n zbor, Zburând cu ea-mpreună Şi supa bună.
Sursă: La Fontaine – Porumbelul şi furnica