„Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!””
Matei 14:30
George Beauchamp a avut un noroc chior, după cum relatează rudele bărbatului, care a supravieţuit atât naufragiului Titanicului din 1912, cât şi celui al Lusitaniei, din 1915, scrie mirror.co.uk.
După a doua „întâlnire” cu moartea, George a spus familie sale: „M-am săturat de navele mari - o să lucrez pe unele mai mici”.
George a fost fochist pe RMS Titanic, vasul care a lovit un aisberg şi s-a scufundat în Oceanul Atlantic, în data de 14 aprilie 1912.
Acesta şi-a amintit cum a auzit „un zgomot ca de tunet” şi s-a trezit cu jumătatate de corp în apă, înainte să i se permită să părăsească sala motoarelor.
George a vorbit şi despre operaţiunea de salvare a pasagerilor: „Aveam un picior pe punte şi altul în barca de salvare, am ajutat femeile şi copiii să urce în barcă. A fost dat ordinul: Este suficient, nu au loc mai mulţi oameni în barcă - Aşa că m-am urcat şi eu şi am plecat”.
Unele doamne au refuzat să urce în bărcile de salvare, a declarat George. „A trebuit să ţinem barca de salvare departe de epava Titanicului. Riscam să ne scufundăm şi noi”, a mai spus acesta în anchetă.
„Am folosit vâslele, pentru a ne îndepărta cât mai mult de vortexul creat de nava scufundată, pe măsură ce s-a dus la fundul oceanului. Am văzut cum nava a dispărut, scoţând un sunet bizar şi am auzit plânsete, în timpul scufundării. Ne-am fi întors pentru ceilalţi, dar eram deja supraîncărcaţi”.
Zece minute mai târziu, supravieţuitorii au fost recuperaţi de RMS Carpathia, care a salvat 705 suflete de pe Titanic.
După coşmarul de pe Titanic, londonezul George a lucrat pe RMS Lusitania, vas care s-a scufundat în timpul Primului Război Mondial.
Lusitania, cea mai mare navă de pasageri din lume, a fost torpilată de un submarin german, în data de 7 mai 1915.
Povestea incredibilă a lui George a fost scoasă la iveală de familia acestuia, din Hull, East Yorks, care a dorit să-i aducă un omagiu, la 75 de ani de la moarte.