„Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel Sfânt, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui! Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită! Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă, lăudaţi-L cu lăuta şi harpa!” - Psalmul 150:1
3
Deși se identifică cu Scoția, cimpoaiele sunt de fapt un instrument foarte vechi, introdus în insulele britanice de către romani.
Noi asociem cimpoaiele cu kiltul, cu ceremoniile funerare, și cu melodia Amazing Grace. Dar primul cimpoi a venit de fapt din Orientul Mijlociu. Istoria Oxford a Muzicii descrie primul cimpoi găsit într-o zonă hitită, datat în anul 1.000 î.de Hr. Istoricii din primul și al doilea secol d.Hr. îl descriu pe Nero cântând la un instrument a cărui descriere se potrivește cu cea a unui cimpoi. Armata romană căra cimpoaie în Europa, și la începutul celui de-al doilea mileniu, arta europeană descrie cimpoaie din ce în ce mai frecvent. Prima lor asociere sigură cu insulele britanice apare în The Canterbury Tales (Povestirile din Canterbury), scrise în jurul anului 1380.
Cimpoaiele au devenit foarte populare în Scoția și Irlanda, unde sunetul lor distinct lumina existența mohorâtă. În timpul expansiunii Imperiului Britanic, un mare număr de cimpoieri s-au pregătit pentru serviciul militar și au dus cimpoiul Scottish Great Highland în toată lumea. În timp ce muzica occidentală clasică s-a dezvoltat și a devenit o artă sofisticată care folosea tehnologia pentru a îmbunătăți instrumentele, cimpoiul, cu gama lui limitată, nu a putut ține pasul.
Totuși,unele țări și-au modelat armata după modelul celei britanice și au adoptat cimpoiul, la fel ca și poliția și pompierii. Cimpoaiele sunt folosite în prezent la funerarii militare și ale poliției.