În Biblie, lucrarea principală a apostolilor era evanghelizarea. Cu alte cuvinte, în loc să se stabilească într-un singur loc pentru a păstori o biserică, ei călătoreau dintr-o localitate în alta, țineau prezentări și povesteau despre Isus și despre ceea ce săvârșise Duhul Sfânt după moartea și învierea Lui. De obicei, în locul în care predicase apostolul se forma o biserică nouă. Apoi apostolul lăsa acea comunitate să-și desemneze propriii conducători și pleca mai departe, pentru a semăna Evanghelia în alte locuri.
Lulu Wightman a fost o tânără care a îndeplinit tocmai această lucrare. Nu îi cunoaștem anii nașterii și morții, așa că nu știm ce vârstă avea când a simțit pentru prima dată chemarea lui Dumnezeu la lucrarea pastorală cu normă întreagă. Soțul ei, John, a încurajat-o încă de la început, iar ea predica deja de ceva vreme când i s-a născut primul copil; prin urmare, trebuie să fi fost foarte tânără.
La început, conferința nu știa în ce mod ar trebui tânăra doamnă Wightman să-și împlinească chemarea. Se pare că puțini se îndoiau că fusese într-adevăr chemată, deși nu toți se simțeau confortabil cu ideea unei femei tinere care predica.
Un pastor cu experiență din New York, prezbiterul Raymond, a acceptat s-o includă în echipa sa de evanghelizare, dar fără prea mult entuziasm. A spus că ea urma să primească o mică indemnizație, însă soțul ei, deși o ajuta, nu avea să fie plătit. În același timp, prezbiterul Raymond îi îndemna pe conducătorii conferinței să achite cheltuielile de călătorie ale soției unui alt pastor. Se pare că nu observa lipsa de consecvență.
Creator al bărbatului și al femeii, ai spus că Îți vei revărsa Duhul peste tineri și bătrâni, peste bărbați și femei, peste oameni de toate felurile, culorile și nivelurile de experiență. Adevărul este că Îți trimiți Duhul unde voiești, iar noi nu putem răspunde decât „da” sau „nu”. Eu aleg să spun „da”. Îți promit. Amin.