„Stiu... sărăcia ta (dar ești bogat)” – acesta este cuvântul lui Isus pentru biserica din Smirna (Apocalipsa 2:9). Să fii sărac și bogat în același timp este o contradicție pentru mintea obișnuită, dar nu și pentru credință.
Creștinii din Smirna, în vreme de persecuție, își pierduseră bunurile. Dar își strânseseră comori în cer și erau bogați față de Dumnezeu, mai bogați decât persecutorii lor.
Biblia vorbește despre „bogățiile bunătății Lui”, „bogățiile slavei Lui”, „bogățiile harului Său” și „nemărginita bogăție a harului Său”. Pavel vorbește despre „bogățiile nepătrunse ale lui Hristos” și spune: „Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). El mai pomenește „bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).
Moise a făcut alegerea corectă: „socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire” (Evrei 11:26).
Iacov întreabă: „N-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției?” (Iacov 2:5). Pavel îi descrie pe creștini: „Ca niște întristați, și totdeauna suntem veseli; ca niște săraci, și totuși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic, și totuși stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:10).
Bogățiile spirituale includ în cele din urmă și bunuri materiale. Isus spune: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor.” Pavel scrie: „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos” (Romani 8:16,17).
Trench spunea: „Există săraci bogați și bogați săraci.” Un exemplu celebru: în 1923, un grup de mari oameni de afaceri s-a întâlnit la Chicago – președintele celei mai mari companii de oțel, cel mai mare speculant de grâu, președintele Bursei din New York, un membru al Cabinetului prezidențial. Controlau o avere imensă. După 26 de ani, majoritatea muriseră faliți, în închisoare sau prin sinucidere. Știuseră să facă bani, dar nu să trăiască.
Biserica primelor trei secole era caracterizată de sărăcie materială și putere spirituală. Biserica modernă e adesea bogată material, dar săracă spiritual. Laodiceea ilustrează aceasta: bogată în ochii ei, dar „ticăloasă, nenorocită, săracă, oarbă și goală” înaintea lui Hristos.
Răsplata pentru biruirea acestei stări este un loc pe tron cu Hristos. Cât de încurajatoare este promisiunea: „toate lucrurile vă aparțin: … fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare – toate sunt ale voastre, și voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:22,23). Gândiți-vă la un izvor de munte. La suprafață, nu se vede mare lucru: doar o scurgere de apă printre pietre. Dar în adâncuri, izvorul este alimentat de straturi imense de apă, inepuizabile. Adevărata bogăție a unui om este ca acest izvor: nu în bogăția vizibilă de la suprafață, ci în comoara nevăzută a relației cu Dumnezeu.
Un copac sănătos are rădăcini adânci, invizibile, care îl hrănesc și îl țin în viață. Frunzele și fructele sunt doar manifestarea exterioară a ceea ce se întâmplă în subteran. Creștinul care își hrănește viața spirituală prin rugăciune și studiu asemănător cu acest copac: bogăția lui este invizibilă, dar roadele ei se văd în caracter și fapte bune.
Moise a înțeles această lege când a renunțat la comorile Egiptului. Un faraon mumificat este astăzi o piesă de muzeu; o comoară moartă. Dar Moise trăiește în veșnicie, împreună cu Hristos. Care este alegerea ta: comori care ruginesc și se pierd sau comori care strălucesc în vecii vecilor?
În fiecare dimineață, soarele răsare și luminează întreg pământul, fără să ceară nimic în schimb. Lumina lui este un dar. Tot așa, creștinii sunt chemați să fie „lumina lumii" (Matei 5:14), dăruind din bogățiile spirituale primite, fără a aștepta răsplată. Cine împarte lumina, primește și mai multă lumină. Cine o ascunde sub obroc, rămâne singur în întuneric.
Ți-a plăcut? Distribuie acest paradox