Biblia de Studiu

¹Chiar dacă aș vorbi în limbi ome­nești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.  ²Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.  ³Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Notă

⁴Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,  ⁵nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,  ⁶nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  ⁷acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Notă

⁸Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși, limbile vor înceta, cunoștința va avea sfârșit.  ⁹Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte,  ¹⁰dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. Notă

¹¹Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. ¹²Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Notă

¹³Acum dar rămân acestea trei: cre­dința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Notă