Biblia de Studiu

¹Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.  ²După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.  ³Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. Notă

⁴Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vred­nici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerceteazăinima.  ⁵În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. ⁶N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.  ⁷Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce-și crește cu drag copiii. ⁸Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. ⁹Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră, cum lucram zi și noapte ca să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu! Notă

¹⁰Voi sunteți martori și Dumnezeu, de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți.  ¹¹Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream  ¹²să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa. Notă

¹³De aceea mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi, care credeți.  ¹⁴Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor. ¹⁵Iudeii aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, ¹⁶căci ne opresc să vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu! Notă

¹⁷Noi, fraților, după ce am fost des­păr­țiți câtăva vreme de voi cu fața, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem.  ¹⁸Astfel, o dată și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana.  ¹⁹Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? ²⁰Da, voi sunteți slava și bucuria noastră. Notă