Biblia de Studiu

¹Îngerul al cincilea a sunat din trâm­biță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii Adâncului  ²și a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.  ³Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ. Și li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului.  ⁴Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.  ⁵Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei când înțeapă pe un om. ⁶În acele zile, oamenii vor căuta moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei. Notă

⁷Lăcustele acelea semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Fețele lor semănau cu niște fețe de oameni.  ⁸Aveau părul ca părul de femeie și dinții lor erau ca dinții de lei. ⁹Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier și vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulți cai care se aruncă la luptă. ¹⁰Aveau niște cozi ca de scorpii, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.  ¹¹Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreiește se cheamă Abadon, iar pe grecește, Apolion. Notă

¹²Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. Notă

¹³Îngerul al șaselea a sunat din trâm­biță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu  ¹⁴zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare Eufrat!”  ¹⁵Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați ca să omoare a treia parte din oameni.  ¹⁶Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreți; le-am auzit numărul.  ¹⁷Și iată cum mi s-au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. ¹⁸A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul și de pucioasa care ieșeau din gurile lor. ¹⁹Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau. Notă

²⁰Ceilalți oameni care n-au fost uciși de aceste urgii nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. ²¹Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor. Notă