Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Cântarea Cântărilor 8
1O, de ai fi fratele meu,
care a supt la țâțele mamei mele!
Când te-aș întâlni în uliță,
te-aș săruta
și nimeni nu m-ar ține de rău.
2Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;
ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor,
must din rodiile mele.
(Către fiicele Ierusalimului)
3Mâna lui stângă să fie sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
4Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,
nu stârniți, nu treziți dragostea
până nu vine ea.
Dragostea, reînnoită în Liban
5Cine este aceea care se suie din pustie rezemată de iubitul ei și zicând:
„Te-am trezit sub măr;
acolo te-a născut mamă-ta,
acolo te-a născut și te-a făcut ea”?
6Pune-mă ca o pecete pe inima ta,
ca o pecete pe brațul tău,
căci dragostea este tare ca moartea
și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților;
jarul ei este jar de foc,
o flacără a Domnului.
7Apele cele mari nu pot să stingă dragostea
și râurile n-ar putea s-o înece;
de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,
tot n-ar avea decât dispreț.
8Avem o soră micuță,
care n-are încă țâțe.
Ce vom face cu sora noastră
în ziua când îi vor veni pețitorii?
9Dacă este zid,
vom zidi niște zimți de argint pe ea,
dar, dacă este ușă,
o vom închide
cu o scândură de cedru.
10Eu sunt un zid
și țâțele mele sunt ca niște turnuri;
în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11Solomon avea o vie la Baal-Hamon;
a închiriat-o unor păzitori
și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei
o mie de sicli de argint.
(Către Solomon)
12Via mea, care este a mea, o păstrez eu.
Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,
și două sute fie ale celor ce păzesc rodul!
13Tu, care locuiești în grădini,
niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău;
binevoiește și fă-mă să-l aud!
14Vino repede, iubitule,
ca o căprioară sau ca puiul de cerb
pe munții plini de mirozne!