Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Daniel 7
1În anul dintâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis și a avut vedenii în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul și a istorisit lucrurile de căpetenie.
2Daniel a început și a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. 3Și patru fiare mari au ieșit din mare, deosebite una de alta. 4Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile și, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om.
5Și iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ’Scoală-te și mănâncă multă carne!’
6După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s-a dat stăpânire.
7După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne. 8M-am uitat cu băgare de seamă la coarne și iată că un alt corn, mic, a ieșit din mijlocul lor și, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu trufie.
9Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie.
Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos.
Haina Lui era albă ca zăpada
și părul capului Lui era ca niște lână curată;
scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc
și roțile lui, ca un foc aprins.
10Un râu de foc curgea
și ieșea dinaintea Lui.
Mii de mii de slujitori Îi slujeau
și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui.
S-a ținut judecata
și s-au deschis cărțile.
11Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. 12Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit.
13M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte
și iată că pe norii cerurilor
a venit unul ca un fiu al omului;
a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile
și a fost adus înaintea Lui.
14I S-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească,
pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică
și nu va trece nicidecum
și Împărăția Lui
nu va fi nimicită niciodată.
15Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul și vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. 16M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo și l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit și mi le-a tâlcuit astfel: 17’Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. 18Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.’
19În urmă am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea – 20și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise și înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie și avea o înfățișare mai mare decât celelalte coarne.
21Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinților și i-a biruit, 22până când a venit Cel Îmbătrânit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, și a venit vremea când sfinții au luat în stăpânire împărăția.
23El mi-a vorbit așa:
’Fiara a patra este
o a patra împărăție care va fi pe pământ.
Ea se va deosebi de toate celelalte,
va sfâșia tot pământul,
îl va călca în picioare și-l va zdrobi.
24Cele zece coarne înseamnă că
din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați.
Iar după ei se va ridica un altul,
care se va deosebi de înaintașii lui
și va doborî trei împărați.
25El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt,
va asupri pe sfinții Celui Preaînalt
și se va încumeta să schimbe vremurile și legea,
și sfinții vor fi dați în mâinile lui
timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.
26Apoi va veni judecata și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna.
27Dar domnia, stăpânirea
și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri
se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt.
Împărăția Lui este o împărăție veșnică
și toate puterile Îi vor sluji și-L vor asculta!’
28Aici s-au sfârșit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele și mi s-a schimbat culoarea feței, dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.