Biblia de Studiu

¹ M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare;

și iată că cei apăsați varsă lacrimi

și nu este nimeni să-i mângâie!

Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor

²Și am găsit că morții care au murit mai înainte sunt mai fericiți

decât cei vii, care sunt încă în viață.

³Dar mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă,

⁴Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

⁵Nebunul își încrucișează mâinile

⁶Mai bine o mână plină de odihnă,

decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt.

⁷Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare.

⁸Un om este singur-singurel,

n-are nici fiu, nici frate,

și totuși munca lui n-are sfârșit,

ochii nu i se satură niciodată de bogății

și nu se gândește:

„Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?”

Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

⁹Mai bine doi decât unul,

căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

¹⁰Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul.

Dar vai de cine este singur și cade

fără să aibă pe altul care să-l ridice!

¹¹Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul,

dar cum are să se încălzească dacă e singur?

¹²Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă;

și funia împletită în trei nu se rupe ușor.

¹³Mai bine un copil sărac și înțelept

decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat;

¹⁴căci el poate să iasă din temniță ca să domnească,

¹⁵Am văzut pe toți cei vii, care umblă sub soare,

înconjurând pe copilul care avea să urmeze după împărat și să domnească în locul lui.

¹⁶Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el.

Și totuși cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el.