Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Exod 14
1Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă şi să tabere înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefonul: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare. 3Faraon va zice despre copiii lui Israel: ’S-au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.’ 4Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări, dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.
5S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima lui Faraon şi a slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?” 6Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el. 7A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă. 9Egiptenii i-au urmărit, şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefonul.
10Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor. 11Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12Nu-ţi spuneam noi în Egipt: ’Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?”
13Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia pe care-i vedeţi azi nu-i veţi mai vedea niciodată. 14Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.”
15Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o, şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava Mea. 18Şi vor şti egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.”
19Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor. 20El s-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.
21Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două. 22Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 23Egiptenii i-au urmărit, şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
24În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeală în tabăra egiptenilor. 25A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.”
26Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre mare, şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.” 27Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi, înspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. 28Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.
30În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, şi Israel a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. 31Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.