Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Habacuc 3
1Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale)
2Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit.
Însuflețește-Ți lucrarea în cursul anilor, Doamne!
Fă-Te cunoscut în trecerea anilor!
Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale!
3Dumnezeu vine din Teman
și Cel Sfânt vine din muntele Paran. (Oprire)
Măreția Lui acoperă cerurile
și slava Lui umple pământul.
4Strălucirea Lui este ca lumina soarelui,
din mâna Lui pornesc raze
și acolo este ascunsă tăria Lui.
5Înaintea Lui merge ciuma,
și molima calcă pe urmele lui.
6Se oprește și măsoară pământul cu ochiul;
privește și face pe neamuri să tremure;
munții cei veșnici se sfărâmă,
dealurile cele vechi se pleacă;
El umblă pe cărări veșnice.
7Văd corturile Etiopiei pline de groază
și se cutremură colibele din țara Madianului.
8S-a mâniat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta
sau împotriva mării se varsă urgia Ta,
de ai încălecat pe caii Tăi
și Te-ai suit în carul Tău de biruință?
9Arcul Tău este dezvelit;
blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău. (Oprire)
Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor.
10La vederea Ta, se cutremură munții;
se năpustesc râuri de apă;
adâncul își ridică glasul
și își înalță valurile în sus.
11Soarele și luna se opresc în locuința lor
de lumina săgeților Tale, care pornesc,
de strălucirea suliței Tale, care lucește.
12Tu cutreieri pământul în urgia Ta,
zdrobești neamurile în mânia Ta.
13Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău,
să izbăvești pe unsul Tău;
sfărâmi acoperișul casei celui rău,
o nimicești din temelii până în vârf. (Oprire)
14Străpungi cu săgețile Tale
capul căpeteniilor lui,
care se năpustesc peste mine ca furtuna,
să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie,
ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș.
15Cu caii Tăi mergi pe mare,
pe spuma apelor mari.
16Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul;
la vestea aceasta, mi se înfioară buzele,
îmi intră putrezirea în oase
și-mi tremură genunchii.
Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului,
ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
17Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori,
vița nu va da niciun rod,
rodul măslinului va lipsi
și câmpiile nu vor da hrană,
oile vor pieri din staule
și nu vor mai fi boi în grajduri,
18eu tot mă voi bucura în Domnul,
mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
19Domnul Dumnezeu este tăria mea;
El îmi face picioarele ca ale cerbilor
și mă face să merg pe înălțimile mele.
Către mai-marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde.