Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Ieremia 20
1Pașhur, fiul lui Imer, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. 2Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
3Dar, a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile). 4Căci așa vorbește Domnul: ’Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia. 5Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon. 6Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni.’”
7M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat;
ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit!
În fiecare zi sunt o pricină de râs,
toată lumea își bate joc de mine.
8Căci ori de câte ori vorbesc,
trebuie să strig: „Silnicie și apăsare!”
Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce
numai ocară și batjocură toată ziua.
9Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El
și nu voi mai vorbi în Numele Lui!”,
iată că în inima mea este ca un foc mistuitor,
închis în oasele mele.
Caut să-l opresc,
dar nu pot.
10Căci aud vorbele rele ale multora:
„Spaima care domnește împrejur.”
„Învinuiți-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!”
Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic:
„Poate că se va lăsa prins,
vom pune mâna pe el
și ne vom răzbuna pe el!”
11Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic,
de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui.
Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință;
de o veșnică rușine, care nu se va uita!
12Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor,
care încerci pe cel neprihănit,
care pătrunzi rărunchii și inimile,
fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor!
Căci Ție îmi încredințez pricina.
13Cântați Domnului, lăudați pe Domnul!
Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit
din mâna celor răi.
14Blestemată să fie ziua când m-am născut!
Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată!
15Blestemat să fie omul
care a adus vestea aceasta tatălui meu:
„Ți s-a născut un copil de parte bărbătească”
și l-a umplut de bucurie cu ea!
16Omul acela să ajungă precum cetățile
pe care le-a nimicit Domnul fără milă!
Să audă gemete dimineața
și strigăte de război la amiază!
17De ce n-am fost omorât în pântecele mamei,
ca să-mi fi fost ea mormântul meu!
De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine?
18Pentru ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd numai suferință și durere
și să-mi isprăvesc zilele în rușine?