Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Ieremia 4
1„Israele, de te vei întoarce,
dacă te vei întoarce la Mine”, zice Domnul,
„dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea,
nu vei mai rătăci.
2Dacă vei jura: ’Viu este Domnul!’
cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate,
atunci neamurile vor fi binecuvântate în El
și se vor făli cu El.”
3Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim:
„Desțeleniți-vă un ogor nou
și nu semănați între spini!
4Tăiați-vă împrejur pentru Domnul,
tăiați-vă împrejur inimile,
oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului,
ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc
și să se aprindă fără să se poată stinge
din pricina răutății faptelor voastre!”
5Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți:
„Sunați din trâmbiță în țară!
Strigați în gura mare
și ziceți: ’Strângeți-vă
și haidem în cetățile întărite!’
6Înălțați un steag spre Sion,
fugiți și nu vă opriți!
Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea
și un mare prăpăd.”
7Leul se aruncă din tufarul său,
nimicitorul neamurilor a pornit,
și-a părăsit locul,
ca să-ți pustiască țara,
să-ți dărâme cetățile
și nimeni să nu mai locuiască în ele.
8De aceea, acoperiți-vă cu saci,
plângeți și gemeți,
căci mânia aprinsă a Domnului
nu se abate de la noi.
9„În ziua aceea”, zice Domnul,
„împăratul și căpeteniile își vor pierde inima,
preoții vor rămâne încremeniți
și prorocii, uimiți.”
10Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule!
Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul
când ai zis: ’Veți avea pace!’
Și totuși sabia le amenință viața.”
11În vremea aceea, se va zice
poporului acestuia și Ierusalimului:
„Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei
pe drumul fiicei poporului Meu,
nu ca să vânture, nici ca să curețe grâul.
12Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine!
Acum le voi rosti hotărârea!”
13„Iată, nimicitorul înaintează ca norii;
carele lui sunt ca un vârtej,
caii lui sunt mai ușori decât vulturii.
Vai de noi, căci suntem prăpădiți!”
14Curățește-ți inima de rău, Ierusalime,
ca să fii mântuit!
Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15Căci un glas care pornește de la Dan
și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim.
16„Spuneți lucrul acesta neamurilor,
faceți-l cunoscut Ierusalimului.
Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată
și strigă împotriva cetăților lui Iuda.
17Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul,
căci s-a răzvrătit împotriva Mea”, zice Domnul.
18„Acesta este rodul căilor și faptelor tale,
este vina răutății tale,
dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă.”
19Măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Cum mă doare înăuntrul inimii mele!
Îmi bate inima, nu pot să tac!
Căci auzi, suflete,
sunetul trâmbiței
și strigătul de război.
20Se vestește dărâmare peste dărâmare,
căci toată țara este pustiită;
colibele îmi sunt pustiite deodată
și corturile, într-o clipă!
21Până când voi vedea steagul fâlfâind
și voi auzi sunetul trâmbiței?
22„Căci poporul Meu este nebun,
nu Mă cunoaște;
sunt niște copii fără minte
și lipsiți de pricepere;
sunt meșteri să facă răul,
dar nu știu să facă binele.”
23Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol;
mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
24Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți
și toate dealurile se clatină!
25Mă uit, și iată că nu este niciun om
și toate păsările cerurilor au fugit!
26Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu
și toate cetățile sale sunt nimicite
înaintea Domnului
și înaintea mâniei Lui aprinse!
27Căci așa vorbește Domnul:
„Toată țara va fi pustiită,
dar nu o voi nimici de tot.
28Din pricina aceasta, țara este în jale
și cerurile sus sunt întunecate,
căci Eu am zis,
am hotărât lucrul acesta,
și nu-Mi pare rău de el,
nu Mă voi întoarce.
29La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug;
se ascund în păduri și se suie pe stânci;
toate cetățile sunt părăsite,
nu mai au locuitori.
30Și tu, pustiito, ce vei face?
Te vei îmbrăca în cârmâz,
te vei împodobi cu podoabe de aur,
îți vei sulimeni ochii,
dar degeaba te vei înfrumuseța:
ibovnicii tăi te disprețuiesc
și vor să-ți ia viața.
31Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii,
țipete de durere ca la cea dintâi facere.
Este glasul fiicei Sionului, care suspină
și întinde mâinile zicând:
’Nenorocita de mine!
Mor din pricina ucigașilor!’