Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Iov 17
1Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă așteaptă mormântul.
2Sunt înconjurat de batjocoritori,
și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta.
Altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
5Cine dă pe prieteni să fie prădați,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6M-a făcut de basmul oamenilor
și ca unul pe care-l scuipi în față!
7Ochiul mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta,
și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,
cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
10Dar voi, toți, întoarceți-vă,
veniți iarăși cu cuvântările voastre,
și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept.
11Ce! Mi s-au dus zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12Și ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a și venit!
13Când Locuința morților o aștept ca locuință,
când în întuneric îmi voi înălța culcușul;
14când strig gropii: ’Tu ești tatăl meu!’
Și viermilor: ’Voi sunteți mama și sora mea!’
15Unde mai este atunci nădejdea mea?
Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
16Ea se va coborî cu mine la porțile Locuinței morților,
când vom merge împreună să ne odihnim în țărână.”