Biblia de Studiu

¹Argintul are o mină de unde se scoate

²Fierul se scoate din pământ

și piatra se topește ca să dea arama.

³Omul pune capăt întunericului,

cercetează, până în ținuturile cele mai adânci,

⁴Sapă o fântână departe de locurile locuite;

picioarele nu-i mai sunt de ajutor,

⁵Pământul, de unde iese pâinea,

este răscolit înăuntrul lui ca de foc;

⁶pietrele lui cuprind safir

și în el se găsește pulbere de aur.

⁷Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea.

Ochiul vulturului n-a zărit-o,

⁸cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea

⁹Omul își pune mâna pe stânca de cremene

¹⁰Sapă șanțuri în stânci

și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele.

¹¹Oprește curgerea apelor

și scoate la lumină ce este ascuns.

¹²Dar înțelepciunea unde se găsește?

Unde este locuința priceperii?

¹³Omul nu-i cunoaște prețul,

ea nu se găsește în pământul celor vii.

¹⁴Adâncul zice: ’Nu este în mine’,

și marea zice: ’Nu este la mine’.

¹⁵Ea nu se dă în schimbul aurului curat,

nu se cumpără cântărindu-se cu argint;

¹⁶nu se cântărește pe aurul din Ofir,

nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

¹⁷Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,

nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

¹⁸Mărgeanul și cristalul nu sunt nimicpe lângă ea:

înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele.

¹⁹Topazul din Etiopia nu este ca ea

²⁰De unde vine atunci înțelepciunea?

Unde este locuința priceperii?

²¹Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,

este ascunsă de păsările cerului.

²²Adâncul și moartea zic:

²³Dumnezeu îi știe drumul,

El îi cunoaște locuința.

²⁴Căci El vede până la marginile pământului,

zărește totul sub ceruri.

²⁵Când a rânduit greutatea vântului

și când a hotărât măsura apelor,

²⁶când a dat legi ploii

²⁷atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o,

²⁸Apoi a zis omului:

’Iată, frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea;