Biblia de Studiu
Cu explicații detaliate și note de studiu teologic
Isaia 14
1Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. 2Popoarele îi vor lua și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor.
3Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice:
„Iată, asupritorul nu mai este,
asuprirea a încetat,
5Domnul a frânt toiagul celor răi,
nuiaua stăpânitorilor.
6Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz,
cel ce, în mânia lui, supunea neamurile
este prigonit fără cruțare.
7Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace;
izbucnesc oamenii în cântece de veselie.
8Până și chiparoșii și cedrii din Liban
se bucură de căderea ta
și zic: ’De când ai căzut tu,
nu se mai suie nimeni să ne taie!’
9Locuința morților se mișcă până în adâncimile ei
ca să te primească la sosire;
ea trezește înaintea ta umbrele,
pe toți mai-marii pământului,
scoală de pe scaunele lor de domnie
pe toți împărații neamurilor.
10Toți iau cuvântul ca să-ți spună:
’Și tu ai ajuns fără putere ca noi,
și tu ai ajuns ca noi!’
11Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților,
cu sunetul alăutelor tale;
așternut de viermi vei avea
și viermii te vor acoperi.
12Cum ai căzut din cer,
Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, biruitorul neamurilor!
13Tu ziceai în inima ta:
’Mă voi sui în cer,
îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu;
voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor,
la capătul miazănopții;
14mă voi sui pe vârful norilor,
voi fi ca Cel Preaînalt.’
15Dar ai fost aruncat în Locuința morților,
în adâncimile mormântului!
16Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine,
te privesc cu luare aminte și zic:
’Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul
și zguduia împărățiile,
17care prefăcea lumea în pustie,
nimicea cetățile
și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’
18Toți împărații neamurilor,
da, toți se odihnesc cu cinste,
fiecare în mormântul lui.
19Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău,
ca o ramură disprețuită,
ca o pradă luată de la niște oameni
uciși cu lovituri de sabie
și aruncată pe pietrele unei gropi,
ca un hoit călcat în picioare.
20Tu nu ești unit cu ei în mormânt,
căci ți-ai nimicit țara
și ți-ai prăpădit poporul.
Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.
21Pregătiți măcelărirea fiilor
din pricina nelegiuirii părinților lor!
Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul
și să umple lumea cu cetăți!”
22„Eu mă voi ridica împotriva lor – zice Domnul oștirilor –
și voi șterge numele și urma Babilonului,
pe fiu și nepot, zice Domnul.
23Voi face din el un culcuș de arici
și o mlaștină
și îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oștirilor.
24Domnul oștirilor a jurat și a zis:
„Da, ce am hotărât se va întâmpla,
ce am pus la cale se va împlini.
25Voi zdrobi pe asirian în țara Mea,
îl voi călca în picioare pe munții Mei.
Astfel, jugul lui se va lua de pe ei
și povara lui va fi luată de pe umerii lor.”
26Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ,
iată mâna întinsă peste toate neamurile.
27Domnul oștirilor a luat această hotărâre.
Cine I se va împotrivi?
Mâna Lui este întinsă.
Cine o va abate?
28În anul morții împăratului Ahaz, a fost rostită această prorocie:
29„Nu te bucura, țara filistenilor,
că s-a frânt toiagul care te lovea!
Căci din rădăcina șarpelui va ieși un vasilisc
și rodul lui va fi un balaur zburător.
30Atunci, cei mai săraci vor putea paște
și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți,
dar îți voi lăsa neamul să piară de foame
și ce va mai rămâne din tine va fi omorât.
31Gemi, poartă! Bocește-te, cetate!
Cutremură-te, toată țara filistenilor!
Căci un fum vine de la miazănoapte
și șirurile vrăjmașului sunt strânse.”
32„Și ce va răspunde trimișilor poporului?”
„Că Domnul a întemeiat Sionul
și că cei nenorociți din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.”