Biblia de Studiu

¹ Prorocie împotriva Moabului:

„Chiar în noaptea când este pustiit,

Ar-Moabul este nimicit!

Chiar în noaptea când este pustiit,

²Poporul se suie la templu și la Dibon,

pe înălțimi, ca să plângă;

Moabul se bocește;

pe Nebo și pe Medeba, toate capetele sunt rase

și toate bărbile sunt tăiate.

³Pe ulițe sunt încinși cu saci,

pe acoperișuri

și în piețe,

totul geme și se topește plângând.

⁴Hesbonul și Eleale țipă

de li se aude glasul până la Iahaț,

chiar și războinicii Moabului se bocesc

cu sufletul plin de groază.

⁵Îmi plânge inima pentru Moab,

ai cărui fugari aleargă până la Țoar,

până la Eglat-Șelișia,

căci suie, plângând, suișul Luhitului

și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.

⁶Căci apele Nimrim sunt pustiite,

s-a uscat iarba,

s-a dus verdeața și nu mai este niciun fir verde.

⁷De aceea strâng ce le mai rămâne

și își strămută averile

dincolo de pârâul sălciilor.

⁸Căci țipetele înconjoară hotarele Moabului;

bocetele lui răsună până la Eglaim

și urletele lui răsună până la Beer-Elim.

⁹Apele Dimonului sunt pline de sânge

și voi trimite peste Dimon noi nenorociri;

un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului,

împotriva rămășiței din țară.