Biblia de Studiu

¹Prorocie împotriva Damascului:

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate,

ci va ajunge un morman de dărâmături;

²cetățile Aroerului sunt părăsite,

sunt date spre pășune turmelor

care se culcă nestingherite acolo.

³S-a isprăvit cu cetățuia lui Efraim

și s-a sfârșit cu împărăția Damascului,

dar rămășița Siriei

va fi ca slava copiilor lui Israel –

zice Domnul oștirilor.

⁴În ziua aceea,

slava lui Iacov va fi slăbită

și grăsimea cărnii lui va pieri.

⁵Se va întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul

și brațul lui taie spicele;

da, ca la strânsul spicelor

în valea Refaim;

⁶vor mai rămâne doar câteva,

ca la scuturatul măslinului:

două, trei măsline pe vârful crengilor,

patru sau cinci în ramurile cu roade”,

zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.

⁷În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său

și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel;

⁸nu se va mai uita spre altare,

care sunt lucrarea mâinilor lui,

și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui,

la idolii Astarteei și la stâlpii închinați soarelui.

⁹În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure

și de pe vârful muntelui,

părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel:

va fi o pustie!

¹⁰Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale

și nu ți-ai adus aminte de Stânca scăpării tale.

De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute

și ai sădit butuci străini.

¹¹Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard

și, în curând, i-ai văzut înflorind.

Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei

și durerea este fără leac.

¹²Vai, ce vuiet de popoare multe,

care urlă cum urlă marea!

Ce zarvă de neamuri,

care mugesc cum mugesc niște ape puternice!

¹³Neamurile mugesc cum mugesc apele mari,

dar, când le mustră Dumnezeu,

ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vântului,

ca țărâna luată de vârtej.

¹⁴Spre seară, vine o prăpădenie neașteptată

și până dimineața nu mai sunt!

Iată partea celor ce ne jupoaie

și soarta celor ce ne jefuiesc.