Biblia de Studiu

¹„Vai – zice Domnul – de copiii

răzvrătiți,

care iau hotărâri fără Mine,

fac legăminte care nu vin din Duhul Meu

și îngrămădesc astfel păcat peste păcat!

²Ei se coboară în Egipt,

fără să Mă întrebe,

ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon

și să caute un adăpost sub umbra egiptenilor!

³Dar ocrotirea lui Faraon

vă va da de rușine

și adăpostul sub umbra Egiptului

vă va da de ocară.

⁴Căci voievozii lui au și ajuns la Țoan

și trimișii lui au și atins Hanesul.

⁵Dar toți vor rămâne de rușine din pricina unui popor care nu le va fi de folos,

nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi,

⁶Prorocie asupra unor dobitoace de la miazăzi:

„Printr-un ținut strâmtorat și necăjit,

de unde vin leoaica și leul,

năpârca și șarpele zburător,

își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor

și vistieriile pe cocoașa cămilelor

către un popor care nu le va fi de folos.

⁷Căci ajutorul Egiptului nu este decât deșertăciune și nimic,

de aceea eu numesc lucrul acesta

zarvă fără nicio ispravă.”

⁸„Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță

și sapă-le într-o carte

ca să rămână până în ziua de apoi,

ca mărturie pe vecie și în veci de veci.

⁹Scrie că poporul acesta este un popor răzvrătit,

niște copii mincinoși,

niște copii care nu vor să asculte Legea Domnului,

¹⁰care zic văzătorilor: ’Să nu vedeți!’

și prorocilor: ’Să nu prorociți adevăruri,

ci spuneți-ne lucruri măgulitoare,

prorociți-ne lucruri închipuite!

¹¹Abateți-vă din drum,

dați-vă în lături de pe cărare,

lăsați-ne în pace

cu Sfântul lui Israel!’”

¹²De aceea așa vorbește Sfântul lui Israel:

„Fiindcă lepădați cuvântul acesta

și vă încredeți în silnicie și vicleșuguri

și vă sprijiniți pe ele,

¹³de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi

ca spărtura unui zid înalt,

care, spărgându-se, amenință să cadă

și a cărui prăbușire vine deodată, într-o clipă;

¹⁴îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ,

care se sfărâmă fără nicio milă

și din ale cărui sfărâmături

nu mai rămâne niciun ciob măcar,

cu care să iei foc din vatră

sau să scoți apă din fântână.”

¹⁵Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel:

„În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră,

în seninătate și încredere va fi tăria voastră.”

Dar n-ați voit!

¹⁶Ci ați zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” –

„De aceea veți și fugi!” –

„Vom călări pe cai iuți!” –

¹⁷O mie vor fugi la amenințarea unuia singur

și, când vă vor amenința cinci,

toți veți fugi până veți rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte

și ca un steag pe creștetul unui deal.

¹⁸Totuși Domnul așteaptă să Se milostivească de voi

și Se va scula să vă dea îndurare,

căci Domnul este un Dumnezeu drept.

¹⁹Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului,

nu vei mai plânge!

El Se va îndura de tine când vei striga;

²⁰Domnul vă va da

pâine în necaz și apă în strâmtorare.

Învățătorii tăi nu se vor mai ascunde,

ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi.

²¹Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice:

’Iată drumul, mergeți pe el!’

când veți voi să vă mai abateți

la dreapta sau la stânga.

²²Veți socoti ca spurcate argintul care vă acoperă

idolii și aurul cu care sunt poleite chipurile turnate.

Ca pe o necurăție le vei arunca

și le vei zice: ’Afară cu voi de aici!’

²³Atunci El va da ploaie peste sămânța

pe care o vei pune în pământ

și pâinea pe care o va da pământul

va fi gustoasă și hrănitoare;

în același timp, turmele tale vor paște

în pășuni întinse.

²⁴Boii și măgarii care ară pământul

vor mânca un nutreț sărat,

vânturat cu lopata și cu ciurul.

²⁵Pe orice munte înalt

și pe orice deal înalt

vor izvorî râuri, curgeri de apă,

în ziua marelui măcel,

²⁶Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui,

iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare

(ca lumina a șapte zile),

când va lega Domnul vânătăile poporului Său

²⁷„Iată, Numele Domnului vine din depărtare!

Mânia Lui este aprinsă

și un pârjol puternic;

buzele Lui sunt pline de urgie

și limba Lui este ca un foc mistuitor;

²⁸suflarea Lui este ca un șuvoi ieșit din albie,

care ajunge până la gât,

ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii

și să pună o zăbală înșelătoare

în fălcile popoarelor.

²⁹Voi însă veți cânta

ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea,

veți fi cu inima veselă ca cel ce merge în sunetul flautului

ca să se ducă la muntele Domnului,

³⁰Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț,

Își va arăta brațul gata să lovească

în mânia Lui aprinsă,

în mijlocul flăcării unui foc mistuitor,

în mijlocul înecului, al furtunii și al pietrelor de grindină.

³¹Atunci, asirianul va tremura

de glasul Domnului,

care îl va lovi cu nuiaua Sa.

³²La fiecare lovitură de nuia hotărâtă

pe care i-o va da Domnul

se vor auzi timpanele și harpele.

³³Căci de multă vreme este pregătit un rug,

gătit și pentru împărat;

adânc și lat este făcut,

cu foc și lemne din belșug.

Suflarea Domnului îl aprinde